Poezie
claunul
1 min lectură·
Mediu
nefiind cu cei mai mari de nici un leat
la circ eu actul mi-l livrez din scaun
aflat pe-o coardă, sus, în dangăt balansat
cum cere rolul meu de tragic claun
\"a fi sau a nu fi\" eu gâtuit declar
gândind că Shakespeare, mort, sigur nu știe
ca să trăiesc, pe ce fel de cântar
și la ce preț, îl vând drept comedie
\"oo, și tu Brutus, fiul meu\" declam
din scaunul ce-asudă sub rotile
pe când o sală-ncinsă de bairam
e în delir de sex cu o frângie
ce parc-acum voia să mă prăvale
dar c-o mișcare bruscă din piciore
o-ncalec iar, o leacă mai la vale
de-o fac să geamă, \'n loc să mă omoare
și uite-așa mai trece un spectacol
spre un apus cu-aplauze sonore,
da-ntr-un coșmar mă sâcâie-un oracol
vorbind de-un scaun dușmănos ce îmi
prepară, în ascuns, un ultim zbor
fi\'nd obosit de-atâtea înălțimi
dar când insist, voind să știu, pe când
îmi zice, între forțele majore
mai vietuiesc ceva disensiuni
deci pot să fie ani sau pot să fie ore
001638
0