Poezie
“unica”
1 min lectură·
Mediu
“UNICA”
Mi-e dor de-acele ieșiri spre seară...
în care îți vorbeam – adeseori în versuri –
de claritatea-ți fără de măsuri,
ce îmi era pe-atunci total neclară...
Azi te privesc în ochi și... doar mă mir –
se pare că m-am dat bătut...
nu te consider un mister demult –
ești o minune, și-ar fi păcat să nu mă mir.
În clipa grea, vânată de-amintiri șovine
tu îmi vorbești cu glas tremurător
de-o anumită „Unica”. Sunt trădător
căci n-o cunosc pe ea, ci doar pe tine!?
... august, 2004. Enichioi.
003284
0