Poezie
O zi la rancio.
O poezie impusa
1 min lectură·
Mediu
Astazi voi pleca la Rancio,
acolo m-astepti tu,
la fel si Panciu.
Azi nu ma voi gandi la net
si nici la tastatura,
fiindca mult mai dor mi-e de-a ta gura.
Pe-o zi voi incerca sa uit de carte
si sa-ti ofer
tot ce n-am putut sa-ti dau fiind departe.
Stiu ca voi vedea mult soare
si multi prieteni ma vor intalni
si tu ma vei pandi frumoasa ca o floare.
Si nici nu poate merge vorba de mancare
sunt prea bucuros,
si poate, tot atat ma doare.
Ma uit la scoala veche
si mi-amintesc de banca, tabla roasa
si cum stateam cuminti pereche.
In seara asta nu ne vom culca
cu multi, apoi in doi ne vom distra
si pan la urma poate ne v-om inbata.
Imbratisa-ti privim cum soarele rasare
iar tu insiri pe chipu-ti moale
un zambet nascut din durere.
La Revedere rancio
si tu iubire
la fel si drag prieten Panciu.
001571
0