Poezie
în abis
1 min lectură·
Mediu
în abis
nu mă mai ajută nimeni, iubito,
totul și toți au uitat de mine
ca de o carte veche, prăfuită,
pe care o citești furat
doar atunci când ești în burtă:
banii, nici macar de Crăciun,
nu îți mai pot găsi cadou;
brațele, nu mă mai lasă
să mă înec în tine;
și nici, mărețul Te Iubesc
nu îmi mai poate duce bogăția.
m-am înecat singur în mine,
crezând naiv că, poate,
vreun stămoș bogat
și-a îngropat acolo avuția,
dar, nu am găsit nimic:
numai eu, în jos, în părți, în sus.
și nu ești vinovată tu,
tu n-ai știut că geana ta,
cu-o singură atingere,
mă poate arunca
în acest abis nemoștenit
ce stă de-o viață lângă mine.
26 decembrie, 2002, Chișinău
:(
033872
0
Sfatul meu:
Incearca doar sa-ti arcuiesti mana spre inima si traieste in ritmul batailor ei, atunci vei sti ca iubesti cu adevarat.
Hmmm... ia uite dom\'ne ca m-a cuprins fiorul dragostei:P
Eu dau sfaturi inainte, ca mai bine mai devreme decat niciodata, nu? :o)
Aleks