Poezie

Bătrâna Suferință

1 min lectură·25 octombrie 2003

Mediu

mă țin minte fericit

poate, mai fericit ca tine,

și cât de rar și-au amintit

bomboanele și brațele...de mine!

mai des, cu siguranță,-și aminteau

singurătatea, chinul, lacrimile...

apoi și-acestea-ncet mă părăseau,

încununândumi gândurile.

eram copil și nimeni nu-mi spunea

pe cine e mai bine să-ndrăgesc,

iar suferințele - mereu în preajma mea -

mă îngrijeau și mă-nvățau cum să iubesc.

aceasta-i tot ce știu mai bine

și nu știu ce să fac

când tu te-nstrăinezi de mine

și de ani(...), rămân sărac.

atunci, mi-aduc aminte

că cineva, în această privință,

avea stocate multe-n minte -

și iar aud,... bătrâna suferință.

însă, acum e undeva mai departe,

acolo unde se nasc versurile

și le e moașă pricepută la toate

și-ai spune că-și vede copilele.

15 decembrie, 2002, Chișinău.

013.434

Dumitru Cantea. “Bătrâna Suferință.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-cantea/poezie/32583/batrana-suferinta

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

am făcut unele schimbări...