Poezie
o lume nouă
1 min lectură·
Mediu
o lume nouă
și eu un mic poet amar
ce-am răsărit sub umbra naltă a trădării
în sânul cald și dulce al trădării
m-am pomanit azi în calvar...
ce lume nouă și săracă!...
am exclamat de la-nceput cu-n râs hidos,
nouă, celor crescuți în lumea de din dos,
cum oare să ne placă?
minuni se-ntâmplă-n astă lume!...
strigam, deja pe la sfârșit de mart...
aici ușorul și lumina același vers împart,
și doar iubirea la toate le dă nume.
și azi mă roade o-ntrebare:
de ce sunt bucuros că nu mai exploatez adânca rană...
și cum de pot fi fericit la versul de pomană?
din ddagostea în floare.
10iunie,2002.En.
001.459
0