Zidurile dragostei

De parca dragostea ar fi colturoasa....
Interesant... Nu stiam de ce se agata de mine.:)

da fapt colturile reprezinta o oarecare limita..., daci nu este circulara dragostea, adica nu vei incunjorao la infinit, fara sa incepi sa-i simti unele colturi...si pan la urma chia nu va fi nevoie s-o incunjori, fiindca (adica nu te va mai impresiona la fel de mult) iti va fi cunoscut deja drumul... si vei trece peste Ea... cautandu-te in cioburi de oglinda(adica in colturile Ei...)
cam asta am vrut sa spun

Tocmai aici voiam sa ajung, acolo unde dragostea e nelimitata, unde conventionalismele, limitele, adica, sunt gardurile mintii umane. Eu ma simt impresionata si nu ma regasesc in cioburi de sticla, ci in cioburi de luna plina pe care o recompun, intr-o alta blanda noapte.

de fapt, am pornit de la ideea ca cu cat cunosti dragostea mai bine cu atat devine mai mica,...,dar aici simt ca nu am dreptate, fiindca ai sa-mi spui ca cu cat o cunoastem mai bine cu atat e mai interesanta, mai frumoasa, nu neg,DAR, cu siguranta, exista momente cand mi se pate ca drag. si-a terminat din flacara, de ex. atunci cand iubesti foarte mult si suferi la fel de mult cand te despartesti... nu crezi?
nu cred ca a fost o idee rea:)

Sper sa ne mai vedem, sa mai vorbim despre dragoste, ca sa nu devenim egoisti si infumurati. Sfarsitul e doar in planul fizic.:)