Dumitriu Florin-Constantin

Tinerel... odinioară
Degetul ți-era un metru
Actualmente se măsoară
Restul doar cu micrometru\' :))

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/134620/index.html
Iată rețeta mea numai că tu trebuie să o urmezi pe dos! E încercată și funcționează! Drag de tine FLORR!

Plătise ort luntrașului de ceară
Să poarte suflete în zi de Ramazan
Era doar focul întețit de la cazan
Iar vîsle peste draci vor zbate iară! :))

Ai un suflet minunat și majoritatea membrilor Agoniei știu asta. Știu că ai vrut să mă lauzi, însă sînt o grămadă de pamfletiști minunați pe acest site. Este clar ca nu sînt cel mai bun îmi cunosc perfect valoarea însă m-ai facut să ma simt minunat și pentru asta îți mulțumesc. Sufletul tău nu se dezminte nici de această dată! Drag FLORR!

Făcînd calcule-n bugete
La hîrtie-avem un preț
Mîine folosim știulete
Și cei doi colți de mistreț.

Înțelepți rostesc pe dată:
„E așa costisitor
Că-i hîrtia reciclată
Iar eu sînt conservator!”

Unii folosesc un deget,
Alții se mai șterg c-o mînă
Se muncește fără preget
Cînd bugetu-i o fîntînă.

La atîtea protocoale
Cum să poți conduce țara?
C-o hîrtie mult prea moale
Se înfundă... ulicioara!

Trebuie să tai copaci
Lemn rugos, hîrtie dură
Miliardu-i pe araci
Parlamentu-i pe factură.

Totul e de la culoare,
Banii sînt tot brun-roșcat,
Cu atîta cuvîntare
La tribună-i de mîncat.

Istoviți de-activitate
Folosind hîrtie multă
Se vor șterge pe la spate
Și la gura mult prea cultă.

Sumele-s justificate
Trăgînd linia pe oase,
Dăm un miliard jumate
Cumpărînd doar limbi rugoase.

Să cunoască toată turma
Cum așa se spală banii,
De miros... se pierde urma
Și tratăm toți mitomanii!

Pierzînd batista parfumată
Se nasc păreri de rău
Striga și Mircea din poiată
Că-i fașa-n Herastrău!

“Poemul dumneavoastră este”
Al meu... mai diluat
Conține poante indigeste,
Și nu-i evoluat!

În expresivitate lumea
Mai plimbă ursu-n viață,
Prefer la gust și usturimea
Femeii cu mustață !

Poemul vast arborescent
E retezat din fașă
Cînd eu așa un abstinent
Mai plîng ca o nănașă…

În magmă scrisul așteptat
Să-mi sară lumea-n aer
Coșmaru-n liră căutat
Și pînza de bomfaer!

Rescriu poemul redundant
Amprente-n neutrin
Semnînd a lapte demachiant
Eu - Mircea...și Florin!

Am rîs cu lacrimi, dulce bicefal
Murind încet de plictiseală-n lume
Pe texte literare în antume
De Sade căutînd de Parsifal!

Sînt doamna plictisită de banal,
Îmi vreau chiureta între omoplați,
Miros literatura-ntre bărbați
Marchiză-n mină-antipersonal.

Trăiesc senzații dulci, acută-greață,
Mă dor și ochii pentru trei cuvinte
Eram îndrăgostită de Axinte
Cînd între virgule aveam flori de mătreață.

Am fost în greva foamei la iernat
Căci mama mea cea vitregă pesemne
Nu mai cutează ca să mă îndemne
Să-l țin pe Billy Boy asezonat.

Și-mi țin bărbații prinși într-o marchiză
Căci nu degeaba-mi zice Cardinale
Cînd dau literaturii anormale
Un nou concept de bubă-epifiză.

Mai plîng și sufăr pentru predicat
Iar Radu-cel-Frumos îmi face strunga
Punînd doar virgule la dreapta și la stînga
Pentru subiectul excomunicat.

Dar voi urca golgota femeii-mamifer,
Pe drumul aprigelor mele căutări
Și-n comentariul tristei constatări
Evoc scenariul doamnelor de Schiffer.

Miros a sînge și-n lumina lunii
Am remarcat un urlet de hienă
Pentru ca-n zona mea cea erogenă
Să dau un sens în text aserțiunii!

De la A-mare la A-mic,
Cucernic pentru epigramă,
Mihai lucrînd academic
Mai pune-o vîslă pentru vamă!

Să ne trăiești maestre mulți ani sănatos și fericit! Drag FLORR!

De pavele-aveam o lipsă
Să-ntărim literatura,
Pentru-așa apocalipsă,
Jalnic își mai scrie ura!

Să nu iubești în diacritice mărunte,
Cînd ning, durerile tăcute sînt pe frunți,
Iar cînd evoci iubirea-n amănunte
Doar buciumul dogi-va fără munți.

Eretic, viețuind transcedental
Împins în caudinele mistere,
Se-nscrie arcului din jocul orbital
Cu diacritice bolnave-n catetere.

Un alter-ego recitînd a jale
La masa cea tomnatică exclam:
„Nu primăvara rătăcea pe cale,
Ci doar ecoul dintr-un gol talam!”

drag FLORR!

În catrene lucitoare
Dăm devize acrișoare
Spărgătorilor cu greva
Și-un dictat de la Geneva
„Agonic-grevist trei zile
Hoinărind printre azile...”

Azile europene,
Versurile genunene
Pișcăcioase pe alocuri
Prin spate pe la padocuri
Divizați printre presuri
Herr îi *radue-n cenzuri
Fără Jupp-e, Atropine
Rotărind noua junime
Hotărînd majoritatea
Cum se face nulitatea
Unui sait ...cînd rîsul strică
Fiind doar în pom-pisică
Lovită cu o leucă
Ca o streche de năucă,
Emanația dînd tonul
Unor derviși cu bastonul,
Uro-peni și-alte nații
Nou născute constelații,
Unde s-a făcut umorul
Mai știrbit decît ulciorul
Ãl’ pribeag, izbit de tren,
Rîs de post sau de catren
După care dăm cu scrisul,
Amatori sau... honorisul
Despre cum o să trăiască
Epigrama românească!

drag FLORR:)

L-a împins cică năpasta,
Dar unul ce are vînă
Zice că i-ar sparge țeasta
Dar cu ce? Căci n-are mînă!

Cînd drogații mai pot scrie,
Și-agramații îl incită,
Doar o stare îl descrie
Cea de mamă ciuruită...:)

Ai greșit un pic femeia,
Ea... Pamela Anderson,
Mai bătrînă-i decît Cheia,
Sau o Harley-Davidson!

De-i vorba de epigramă
Definiția-i greșită
Reciproca se destramă
De la Catren-Atropită!

p.s.iată DEX-UL! CATRÉN, catrene, s.n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri.

EPIGRÁMÃ, epigrame, s.f. Specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații etc. și se termină printr-o poantă ironică


Drag FLORR!:)

(După \"moarte intelectualilor!\" de Alin Crivineanu )

La Ogrezeni se trage apa
Udîndu-se prin comentariu
Un filozof ,… muncind cu sapa
Literatura din acvariu!

Mătușa-i dă un miliard,
Tușicu’ un stropit la gard,
Mămica o mașină nouă,
Iar Luchi caută de ouă!

O cloșcă cu... alea de aur
Se mai găsește prin tezaur,
Dar trebuie s-o cauți tare
Căci e departe de hotare
Iar pe la noi, mătuși sărace
Îți dau cadou doar bobîrnace
La număr... tot un miliard
De-njurături: „Ești un bastard!”

Mătuși bogate are Luchi,
Prin patru case, doar păduchii
Certîndu-se nevoie mare
Pe spații gri, excedentare
Printre bijuterii doar două
Și-un miliard făcut pe ouă
Împrumutate de la greci
Cînd ale lui erau cam seci!

Mătușa Ote, văr german,
Nepotul turc sau mitoman,
Nepoata grea , austiacă
Îl benzinește-n geto-dacă
Iar unchii slavi la-ncheieturi
Cadorisesc gaze... pe guri
Două bucăți, grase nănașe
Îi dau curentul... cocoloașe!

Fami-Glia se tot mărește
Și pute mai rău ca la pește,
Cu-n frate bun italian
De cruce... dar patrician
În clan născîndu-se nepoți
Prin Franța urlă patrioți
Iar la evrei nepoate multe
Frecînd bijuterii adulte,
Să strălucească... „ca-cadou”
Știind că unchiul lor e... bou!

Tot declarînd așa averi,
În românește să tot speri,
Că s-a îmbogățit bunica,
S-a ieftinit de azi pâinica,
Și-o să primesc cadou pisica
Care-i înfiptă ca ulcica
În gardul de la Pietricica,
Ca să o trag vîrtos de coadă
Să ragă... la protipendadă!

Un Capricorn ca aliat,
Oricare porți se vor deschide,
Tenace, de invidiat,
Cuvîntător în ploi acide,
Simpatic, vesel, mîniat
De rezolvările fetide,
Un David dar și Goliat,
Înălțător de piramide...

Timid, retras, onest și tandru,
Seducător și alintat,
Un Capricorn... un copilandru
De orizont alimentat,
Va căuta, ca un scafandru,
Să-ți dea ce Victor a citat! :)

Cum se va face o nevastă...
Explici în coasta ta de fiere
Ce gust deprinde o năpastă
Cînd faci un burdihan de bere! :)

E fila poate cea mai importantă
Momentul ce vestește noul drum
Un an se naște, unul e pe pantă
Iar tot ce-i rău, s-a prefăcut în scrum.

E ultima levată și se-ncinge,
Se nasc speranțe pentru continuare,
În ultima instanță se prelinge
O lacrimă, un gînd, o lumînare.

Să se prelingă, zic, după-nchinare,
Am s-o petrec cu drag la-ngropăciune,
Tănăra filă-mi stă în calendare,
Și-n primul gînd îmi stă prima minune.

A-mbătrînit în vers un an de zbucium,
Își dă și ultima suflare pe un ort,
Aud ecoul, plugușur și bucium,
Dau fila veche pe-un nou pașaport!

Drag FLORR!

O fi chiar bula papală,
Și-ntre bancuri se agită
Fiind chiar așa de cheală,
Să nu facă meningită!