Ascultă iubito
Ascultă iubito ploaia ce cade peste noi fărâmițându-te în mii de bucățele, iar eu sub copacii goi îți caut inima printre ele. Ascultă iubito pădurea care ne îneacă între trupurile
DRDumitrescu RazvanZbor …
În nopțile mele de zbor Mă ridic printre stele, Mă agăț de un nor, Privesc la tot ce-i muritor Printre stelele demente, … Palide, fosforescente …
DRDumitrescu RazvanDupă-amiază în grădina unui faun
Pășeam incet spre ușa de cristal, Și totuși, am deschis-o, Din întuneric un glas prea gutural Își spuse: „Iarăși n-am închis-o.” Un om sări atunci prin ușa mică Privind mirat la ciudatul
DRDumitrescu RazvanArhitectură
Lumina se rupse brusc Și printre stele ai început să cobori pe treptele visurilor mele. Și ai pătruns adânc în creier, în inimă și-n carne răscolind un trup ce pe frunze moarte doarme. Și
DRDumitrescu RazvanAm ucis ...
Azi am ucis “Speranța”; Sper că voi supraviețui Și că voi păstra distanța De “A iubi”. Da, ...am ucis-o, ...pe vecie; Nu mă voi mai prăbuși În a nopții prăpastie; Poate voi și
DRDumitrescu RazvanÎn târg
Un trist clovn cânta În târgul pustiu Violet, roșu-cenușiu Și ziua încet murea. Și-al său cântec Printre frunzele curgânde Palide, veștede-tremurânde Mă salva de la înec.
DRDumitrescu RazvanSoarele
Un bulgăre de căldură răscolit de ploile verii.
DRDumitrescu RazvanSonet
Și ninge iar, mult prea murdar, mult prea dement, Soarele încet se-ascunde, mult prea pierdut, Cu amintiri ucise, mult prea demult, Și totul la mine privește, mult prea impertinent. Nu sunt
DRDumitrescu RazvanLuna
Coboară sfântă Lună Din cer senin Peste al meu trup Ucis de stele, De venin. Lucește amar acum Peste mine Cel ce ucide, Plângând palid Sângele din mine. Și mai coboară o dată Peste
DRDumitrescu RazvanPeștele
Un pește a tresărit Pe apele gândirii Și, privind uimit, S-a lăsat pradă vorbirii. Încet – încet l-am prins Și-ncet l-am întrebat: “De ce ești oare atât de trist?” “Pentru că m-am
DRDumitrescu RazvanDeparte
M-am săturat să tot alerg, Astăzi mă voi arunca în zăpadă Soarele să-mi găsească hoitul, Vulturii nu vor zbura de pomană. Nici nu pot să mai scriu, De azi foaia va zace goală Căci nu mai pot
DRDumitrescu RazvanSonet
Îmi este greu să mai trăiesc Căci timpul, cu graba unui hoț în noapte, Cere tribut celor mai mici șoapte Și îmi este greu să mai trăiesc. Îmi este greu să mai iubesc, Luna îmi este trist
DRDumitrescu RazvanGeneza
Și ce am văzut a fost ultima zi A unei neființe ce demult aștepta Timpul său ce va veni; Și pe cer apăru o stea … Încet, din durere, pământul prinse formă Și apele peste mine se
DRDumitrescu RazvanIarna
În parc plânge iarna Și un trist muncitor Strânge pe el haina Negândind că-i muritor. Și pleacă, se pierde prin piețe Privind ale întunericului fețe, Strângându-și iubita la un geam Să-și
DRDumitrescu RazvanNarcis
Un nou Narcis se născuse, Uns cu lacrimi și cenușă, Lumina din ai săi ochi Soarele pe loc și-a dorit; Vântul gelos îi răsfira Părul negru, iar apa curgea Prea palid față de pasul său Și pe loc
DRDumitrescu RazvanMi-e sete de timp
Mi-e sete de timp Am plâns sub cerul deșertului Ascultându-mi ecoul încins În lacrima amurgului. Nisipul acum aleargă Peste buzele ce-mi murmură, Setea-mi devine tot mai stearpă Pierind în a
DRDumitrescu RazvanBalerina
Salonul se umplea încet Muribund, priveam la geam, Și soarele era defect, Balerina de porțelan … Pasul încă viu clipea Sub ai mei ochi, metamorfozat, Din cer cădea o stea Și eu la geam eram
DRDumitrescu RazvanPlangea oceanul
Dincolo de geam plânge iar oceanul Și nici de mine nu știam, Sub luna albă se zbătea Eu – mereu bolnavul. Plângea amar oceanul, nu se mai oprea, Acoperindu-mă cu valuri, Pe cer lucea o stea.
DRDumitrescu Razvanfara ea
Să fie praf ce simt în gură? Ah, cum am căzut din al meu palat Căci singur, și parcă plin de ură, Aripile mi le-am tăiat. Căci am greșit, mă simt înfrânt Sunt singur, privat de-al meu
DRDumitrescu RazvanStrigoi
Sunt doar un strigoi, Alungat din a sa ruină, Ce privește cu ochi goi Copilul din lumină. Trist, cu capul plecat, Cutreieră fără viitor Sub soarele ce a încetat O, biet strigoi, …
DRDumitrescu RazvanBetie
Beți sunt cu toții … Beat e marinarul ce încet învârte Cârma de lemne rupte, Căzându-i sticla pe jos; Privește spre el un pescăruș cețos Ce beat cade peste noi Și chiar pirații ne dau
DRDumitrescu RazvanPe strada
Pe stradă nebunul cânta tot mai lent Bolnava sa melodie de amor, Și luna se scurgea decent Peste noi, toți care mor. La geamul închis zăceam, plângeam, Unde ești frumoasă a mea, cea
DRDumitrescu RazvanVineri
Fluturi cu torace de metal, Zburau cuprinși de febră Și luna tristă, de cristal, Mă învelea. O, iarnă tenebră … Și din nămeți mă ridic, În zăpadă zace un pitic, Și soarele poate răsare
DRDumitrescu RazvanCopaci
Copacii mă strâng în brațe, Firave crengi ce plâng încet, Și frunze cad pe mine … cred … Pierdut mă schimb în muguri Verzi ce vor muri cândva Și în aceste crengi … altcineva.
DRDumitrescu Razvan