Poezie
Apocalips rural
2 min lectură·
Mediu
Spre ziuă eu visai apocalipsuri
Și nu mă mir-acele visuri...
Când cade luna de pe cer
Eu tot mai vreau o clipă de plăceri
Cu-o curvă care nu-i a mea
Eu vreau să fac dragoste cu ea.
Luna de la fereastra mea dispare,
Dar eu mă fut în continuare...
La orizont veni ocean de ape:
Zid vertical, imens de-nalte.
\" Ce să însemne asta frate,
Și cine se ascunde-n spate ?\"
Era sfârșitul lumii, noi știam...
Cuvântul uneori îl pronunțam.
Atunci tăticu\' vru să plece nu se știe unde
Dar cheile mașinii le căuta pierdute.
Scosei mașina și-o pornii la fir,
Și tata cu fugiții dădu bir!
Dar nu mergea drept, ci-n zig-zag,
Și nu ieși prin poartă, ci prin gard!
...Uitase deci să și conducă...
Și rămăsei singur, o nălucă
În casa mea săracă de la țară.
Și îmi strigau: \"Du-te la muncă!\"
Vecinii ce treceau pe lângă scară,
Căci noi tot mai voiam ca să trăim,
Și pentru asta mai întâi muncim.
Mă consolam că mai aveam un câine,
Dar el nu mă mai cunoscu, sări la mine
Și parcă era șobolan, nu câine...
Și cum stam singur și nefericit,
Îmi apărură-n prag două mătuși
Identice, dar îmbrăcate diferit.
Iar una zise: \" Sfârșitul lumii a venit!\"
Iar cealaltă:\" Dar trebuie să și mâncăm,
Căci eu tot grasă sunt, precum mă știi,
Așa că scoate niște farfurii
Și să nu ieși afară, căci să știi,
Afară-i plin de broaște mari și verzulii
Și-n plus, în noaptea asta vreau copii!...
Scârbit de-apocalipsuri noi sau vechi
Eu vomitai rahat pe gură și urechi...
011701
0
NV