Poezie
La o cadână
1 min lectură·
Mediu
la o cadână ce-mi sărută mâna,
îmi vine o idee doar a mea; de a
-i fura; de aur... lâna...!
ce era lâna lui Iason, ce ne dădea
și forma noastră de acuma...
lâna era chiar mâna, părul,
lâna arămie dintre picioare,
neexplorată ca și China.
mie-mi plăcu bărbuța, iar ție pelicanul și babița...
tabloul lui Urmuz era patronul
din casa aceea, în locul dictatorului
și-o canapea plină cu
muște; unde se desfășura " jocul"...
și rămânea-va numai musca; și luna;
în casa noastră care nu era ca lumea.
și vreau să îi dige'r pe
unii; nu pot spune; ca să nu dau nume...
și ca să rămân doar cu tine...
dar altceva s-a întâmplat;...!
o tentativă de-a fi digerat
ca o bomboană mentolată
de o Scufiță Roșie
ce-i singurul partid și
stat... care e o obsedațiune...
dar în fața lui Urmuz,
Hitler și Stalin s-au ratat
și viața e la infinit și s-a aflat !
00576
0