Poezie
Ceruri deschise
1 min lectură·
Mediu
spațiul sacru se desparte
cu un gard de fier- țepușe
iată, eu vin de departe
spre- a găsi a le ei ușe.
am aiurit într- atât, ușa- ncepe a -mi vorbi
că am mintea lunati' că și astfel n- o cred neghiobii.
călugăre anostel, la biserică- i un vad.
care- i centrul lumii noastre.
de nu, pot să cad, recad.
pân- acolo încât mintea- mi
joacă feste (ca niște steluțe- albastre),
în ultimul hal barbar.
căci în circul minții este dansul ultimului bal.
cu mintea modificată- ncep a
mă ruga la astre.
rugăciunea- i "cu și despre"
și astrele trec și cad.
și astrele- s o.z.n.- uri
ce- nseamnă "ceruri deschise"
zeppelinele frumoase
obiecte în triunghiuri cu lumini intermitente
și ce le văd când merg să- mi iau țigări.
00696
0