Poezie
Cimitir romanes
1 min lectură·
Mediu
oameni care sorb sau varsă
apă minerală pe care o pui pe masă,
e din anul douămii când n-am mai avut stihii.
ce s-au transformat în ceață
căci viața e ca o ață
și-au apărut mi se pare, noile berării
și berea o pui pe masă. nu știu ce- aiurează
unii despre nițcaiva pui vii...
n-am la mine niciun astru,
numai unul; propriul astru de efeb.
pe-ala-l țin ca pe sacoul ce îl port la sindrofii...
cruci cu cap de câini în centru;
în italienescul teatru de fapt în
fostul logan, să știi..., de prin foste berării:
unde se leagă de fapt aiuritele discuții,
ce nu se- ncheie vreodată
căci odată începute, cine știe ce va fi.
cruci cu cap de câini din nou de-asemeni ce se vând și la tarabe
și cine este ca omul decât câinii... și crucile erau vii.
00944
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
dumitrescu claudiu stefan. “Cimitir romanes.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-claudiu-stefan-0038487/poezie/14171754/cimitir-romanesComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.