Poezie
Cimitirul bizareriei mele
1 min lectură·
Mediu
zac mascote-n cimitir
cu un trandafir în gură, care este-a lor romanță.
nu se judecă nimic, judecata-i fără scop și fără nuanță...
mă ridic la arhetip,
și văd cimitirul din aer,
e eternul cimitiri...
crucile sunt unghiulare, și roza
e foarte tare, pentru că e de granit.
îngeri ar cânta; n-o pot,
dar aripa-l-e de piatră.
e-o coroană nichelată
și cu urme de bronzol...
știm, e locul 3 deodată la-nviere,
da' nvierea n-o să vină niciodată,
căci mascota nu e moartă
și n-are și n-a avut
soartă nici de fel în veci
de veci. și mormântu-i
ca un beci și cu candele
lunare și stelare și solare,... cu grade- universitare.
00674
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
dumitrescu claudiu stefan. “Cimitirul bizareriei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitrescu-claudiu-stefan-0038487/poezie/14171338/cimitirul-bizareriei-meleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.