Mai departe de profan

Alții pot să-ți ia locul cu seninătatea cu care ar îmbrățișa un trup gol și ar simți oasele cum se întrepătrund într-o împreunare relativă. Aproape că-mi aud coapsele cum se frâng între abdomenul tău, aproape că-ți simt clavicula cum se desprinde înghițindu-mi umerii și ce-a mai rămas din piept..om părea doi amanți uniți sau o cruce dezmembrată păgân. Îndreaptă-mi brațele si pătrunde-mă acoperindu-mă cu zvonul tău ce se vrea omenesc. Să avem o cruce creștină! Þi-aș mult purta povara, iubitule ca pe o cruce, de care lepădându-mă, ea se unește cu pământul cioplindu-l tridimensional. Þi-aș mai păstra zvonul incă puțin. după ce vor fi cedat încheieturile noduroase și voi simți urmele cuielor ce numai știu sa renunțe. Þi-aș mai purta greutatea lumească până aproape de momentul in care coroana de spini ar aluneca și din X-ul crucii mele ar țâșnii sângele: să fie doar pasiuni sau pocăința in stare să-mi refacă virginitatea?