Mi-e otrăvită mintea
Cu plăci de nesimțire
Scuipate sau impuse
Ca formă de protest,
Sunt huiduit cu ode
Și imnuri de iubire,
Dar cum spunea \"ucisul\" :
\" Alea iacta est! \"
Sunt
Mi se descalță limba
De vorbe răstignite
În creierul de ceară
Topită prea ușor
La focul din privire
Forțat să ia aminte
Că si clipele calde
Se nasc și, moarte, mor.
În gripa de-ntuneric
Mașinile merg bete la volan,
Copacii vestejesc și ultima
Speranță din noi
când își scuipa frunza,
în timp ce bucuriile de pe stâlp
ard degeaba...
Ce ne trebuie lumină când
suntem
De ce nu i s-a atribuit
premiul Nobel Lui Dumnezeu?
Doar a creat lumea prin Cuvânt...
Și daca am fost creați
de un poet
nu e normal sa fim
toți poeți
și sa creăm fiecare o Lume
a
Imi scrijelesc privirea
cu sufletu-ți spinatic,
Retina se dezminte
și curge ca o pastă,
Ca un puroi erupe
din ochii tăi, sălbatic,
Amorul neființei
din tine, struna castă.
Trimit
DC