Duma Adrian

Saruta-ma iubito, Cu buzele de piatra Pana la sange Si mai departe Si mai adanc Pana dincolo de lacrima Spre mijlocul sufletului Acolo unde-mi nasc sentimentele Cu durere si

Am vazut zile negre Contopindu-se una în alta Incercand sa para mai luminoase. … Zile negre… Multimi de cuvinte rapite și inchise În turnul de fildes al uitarii, Multimi de simtaminte

Presimt ca unul din noi doi Se va sparge ca o oglinda rasturnata Pentru a nu se mai regasi In multimea de ‘tu si eu’ Risipita prin cioburi.

As fi putut sta de-o parte Dar intotdeauna am avut sete de miscare Spre nebanuit. …. Simteam ca era bine sa ma opresc Dar nu-mi stapaneam trupul Acest strain ce vietuieste Alaturi de

Am crezut mereu în susurul cuvintelor Și n-am privit adanc în ele De teama c-am sa ma pierd Ca intr-un labirint. … Și-n zbuciumul inselator al promisiunilor Pe umeri mi-au inflorit,

Bat pasul pe loc, in loc Dar cu un timp inapoi Si pot cu privirea Sa-mi imbratisez familia, toata, Adunata: Cu mine ratacind dupa pisic Cu fratele meu serios ca un preot Cu parinti

Dupa-amiaza soptita Printre genele tacute ale timpului Cu arbori stingheri Printre nori cobarati pe pamant Cu suflete ratacite Pe strazile pustiitelor chemari. … Lumina metalica De amurg

Ce usor ai putea Sa fi stea în cerurile mele Sa-mi aduci susurul luminii În scaldatoarea zorilor Intre clipa ce-a fost noapte Și privirea mirata a diminetii. … Ce usor te-as gasi Daca-i fi

Mii de chipuri straine Ma privesc Din oglinda sfaramata În caderea turnului Babel. … Cine sint eu De unul singur ratacind În spatele a mii de oglinzi?

Cind am deschis ochii Nascandu-ma dureros spre tine Puteai sa dai starii acesteia un singur nume Un singur nume pamantului și cerului Apei și vantului. … Dar tu ai vrut sa ma incerci Numind

Tristele chipuri ale sufletului Mi s-au risipit prin gari pustii In cautarea formelor Si in rascolirea necunoscutului. … Dar sinele si-au uitat chemarea Goana in paralelismul

Tacerea florilor E ca un joc imbobocit pe negandite Din gesturile sufletelor … Soapta lor E jocul alungat pe carari inspinate Vested ca un rai al nimanui. … Strigatul lor E poarta nefiintei

Numai parere Ca o trasatura de penel Lunecand pe oglinda Cand aparand Cand disparand Printre chipuri disparate Ganduri fugare haituindu-se Drumul. … Cerc deschis Spulberand

In jos Domolind albia raului N-am intalnit nici umbra mea Nici umbra ta Sa-ti smulg tacerile eternitatii Si clipa mi-ar fi inghetat in maini. … In jos Doar visele copacilor mustesc Inserare

De ce Spre soare misterul il ridici Nu stii ca vapaia lui Necunoscutele cai le va topi ? … Coboara-ti privirile spre pamant In adancuri viata-i taina nespusa Invaluita de ochii tacerii Eterna

Salt prin ceata amintirilor Ma intorc spre linisti Cu ochii spre ochi regasindu-ma In spatele iluzoriului Labirint grotesc de oglinzi sparte. … Chemarea si zborul m-au vizitat Cladind castele

Inchide ochii pentru noi Inger pierdut Pentru noi cei risipiti In cenusa si moarte. … Inalta-ti mainile spre cer Inger tacut Pentru petalele noastre insangerate. … Sezonul mortii s-a

Nimeni piatra sa n-o ridice Catre noi cei ce viata n-am cerut Si doar durere am primit. … Voi, cei fragmentati intre dragoste si ura In genunchi va adunati spre linistea noptii Prea plini de

Urmatoarea statie Dincolo de unda frageda a realului Dincolo de finalul partiturii. Ma ridic obosit din clipa cea limpede Ca dintr-un scaun electric Cu firele atarnandu-mi din buzunarele

am parasit cerul pravalindu-ma in valurile noptii undeva clovnul a amutit in spatele cortinei in spatele gandului asteapta firul pe care-l urmez nu mai duce la tine singurul lui sens e

dincolo de trecatoarea noptii sintem noi toti inventand, poate, cautand jocul cheia este o simpla stea rasucita in valurile negre ale lacului doar pentru noi cei suspendati pe cararile

departe de camera aceasta departe de strada aceasta si mai departe de orasul acesta voi presupune o carare asemanatoare cu ideile mele prin care se scurge neplacutul miros de mort ma voi gandi

ora frageda incepand deja sa mucegaiasca pe la colturi sub terna rasuflare a covorului de nori fara pasari, doar strigoi chemandu-se imi trag aer in piept de parca toata viata mi-ar fi unsa pe

Desert de-o clipa Peste umbrele toamnei Din chipul tau pietrificat Erodat in curgerea clepsidrei. Azi nu imi mai este Decat zborul tau pasager Eternitate.