Sus
Pe creasta îndoielnică a ceasului
Îmi atârnă eternitățile
Între ora doisprezece şi ora unu.
Aş vrea să le culeg
Una câte una
Să le bag în sân şi
Fiinta dulce deschide-ti aripile
Avanta-te spre cer,
Caderea-i doar un joc
Durerea doar o floare.
Uita-ti numele in noaptea asta
Viseaza flacara
Rupe-ti vesmintele.
Nimic nu-ti va putea
Despartindu-ma
E ca si cum as fi aruncat
Cuvinte prada tacerii
Doua dungi metalice si reci
Unindu-se in infinitatile noptilor
Pasul vesnicei fugi
Eu si un tren:
Un intreg caleidoscop
Din nou acelasi ceas trece
Pe langa umbra ta
Vrei sa-l culegi
Sa-ti decorezi trofeul visului tau
Cu unda lui sclipitoare.
Inca nu stii
Prin timp sa innoti
Cu aripile visarilor izvorate din
Da-mi voie la sfarsitul noptii
Sa ma retrag
Sa-mi consider jocul incheiat
Sa-mi scurg sentimentele in canal
Si temperatura ta s-o arunc
In falcile nepasatoare ale trecerii timpului.
…
Da-mi
Pentru mine,
Zicea tacerea picotind la masa,
Vorbele nu sint decat pasi pierduti
Si aerul decat vibratie.
Pentru mine,
Zicea unda lacului asteptand inserarea,
Vorbele nu sint decat
Simti valul purtandu-te?
Cauta sa-ti amintesti
Ultimul tarm
Si pelerinii
Chipuri roase de nisip si soare
Asteptand mirarea
Intalnirea
Si pelerinii
Dat tu ai fugit odata cu marea
Luand cu
Ai cautat vreodata sa te pierzi
In tine insuti
Precum pribeagul
In nisipurile desertului?
Daca n-ai incercat niciodata,
Prietene,
Calea-i deschisa
Ne asteapta.
Nu te incrunta atunci cand
Cararile inimii le-am ratacit
In ultimul timp
Si muzica rasuna goala;
Ce-ar mai putea ea aduce
Golurilor mele parasite?
Pustiit ma simt, Doamne,
Acum cand vantul si ploaia ma sageata
Acum
Imi pare rau atunci cind plec
Poate ca tu ma privesti
Dar eu nu.
Luminile-au rasarit din amurg
Poate ca tu ma cauti
Si eu nu.
Ochiul acesta urias ma hipnotizeaza
Un intreg univers
Ca intr-un zbor nocturn
Ma intorc sa te privesc
Albatros ratacit
Departe de tarm
Departe.
Pasarea cu zborul ei
Vartej al vazduhului
Strigat al nevazutului
Din ochi rasarind.
Inchid
Ultimul zbor
Al pestelui zburator
Vine din chingile viselor saline.
Ultimul zbor
Al gandului
Se naste dintre gratii
Si sfarseste in albastrul
Uneori marin
Al esecului.
Deasupra visului
Cand te-am strigat
Mi-ai raspuns ca marea fluturand pletele
Ca subteranul cer
Inflorit in arsita trandafirilor.
Nu-mi vreau nici inima nici gandul inapoi
Doar caldura ta s-o
Ce e mirarea?
Prima privire aruncata lumii?
Si icoana aceasta?
Magdalena zilelor noastre?
Priveste semnul acela.
E doar un om
Care si-a pierdut sensul?
Petalele ofilite?
Clipe si vorbe
In tabara mortii
Soldatii tocesc idealuri
Armele sclipesc
Si muzica-i bolnava.
Campul de lupta
E pamantul ucis in tacere
Si taranul ce ara
Tigve de mult albite.
Durerea se naste
In ochii
Odihneste-ti pasii
Calatorule.
Colbul a imbatranit
La picioarele tale
Iar noi
Muzica ta vrem s-o ascultam.
Asa cum stii tu
Canta-ne
Pribeagule
Despre nestematele omului
Dar nu
Ingerii au plans in ultimul timp
Si lacrimile lor
E bruma ce se asterne
Pe sufletele noastre.
Dar, prietene,
Cenusa scutur-o de pe chip,
Acolo, sus,
Unde stele rasar in noapte
E cineva care
De ce oare
Atunci cand clipa tremura
Intre liniste si neliniste
Stau si o privesc
Parca pentru ultima oara?
Spune-mi tu, fuior de vant,
Sau voi, petale ruginite.
Imi intorc privirea din
Deschizi geamul
Ca si cum ai deschide prima oara ochii
Spre durerea luminii in zori.
Deasupra autostrazii inca stralucesc
Bolnave de un vis, lumini si neoane,
Tocuri asfintite mai au ecoul
In seara asta am intors spatele luminilor.
Las orasul la picioarele mele
Ma spal de mazga viermilor
Si scuip in hardaul clocotitor.
Sus, in fata mea, e muntele
Iar apoi marea.
Imi smulg
Deschide albumul la intamplare
Si acum raspunde-mi:
Ce-ti poate spune o poza?
Fiecare isi poarta in tacere
O proprie poveste,
Dar tu mai crezi in povesti?
Cenusa s-a depus
Tu-mi stii cantecul
Mai bine ca mine
Ma stii
Cum niciodata nu ma voi vedea
Asa cum umbrele valurilor
Mangaie nevazutele picioare ale podului.
Dar tu-mi stii si tacerea
Si pleci mereu cu
DA