Mediu
d) orbiți diurn și nocturn de un șuvoi
din fluturarea părului tău solar
nu este deloc ușor să-ți reteze careva raza
decât arzând către șamanica sa lume a vrăjilor
un spic din propria lui vedere
spre sustragerea undei luminoase de șoc
așa îmi învârtește-n furtuni corpul
o linie a înaltei tensiuni
diurnul bici din părul galben-arămiu al tău
ce-i clătinat însă amenințător în hulpavii măscărici ochi
ai unor întâmplători privitori
așteptat zile-ntregi de tine o iau încet
după miezul nopții
de-a lungul chipului
pe sub umbrarul șuvoiului revărsat
depășesc reținerile frunții tale înalte
intru prin carnațiile tale reci-opaline
pe care le cred manete și cabluri
în cabina atâtor patimi de zbor
copiind ager raza laptelui stelar
voi naviga prin pletele tale când va fi plină luna
întreabă bezna șoptit de ce oare
se avântă Miri în primele nopți
spre altarul pasiunii și-al urmașilor
vor înflori dăruirile din calde mușcări
cred în Miri atunci când survolează
precum stolul fantastic
un alt grup restrâns / selectat din geneză
dintr-atâtea carnale ninsori surori
îngerii cavaleriei de onoare
doi câte doi
001.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat