îmi aşez timid bătăile inimii
cu o doză de înţelepciune toamna umple cu arome respiraţia anotimpului e timpul nuntirilor spunea demult bunica la intrarea în anotimpul bogat avem tot timpul
DLdragos lucicavremea îşi flutură amintirile
în unduire drumul meu a rămas acelaşi fidel visului celui dintâi citesc ascultând ritualul straniu al vântului un roi de gânduri îmi flutură pe la
DLdragos lucicaclipele se năpustesc peste gânduri
la peste treizeci şi ... grade celsius cu un surâs molatic încui timpul în cuvinte pline de iubire şi mă rog pentru o ploaie blândă peste pământul dătător
DLdragos lucicaîntr-o doară
prin crăpăturile gândului vorbele nu mai sunt decât niște frunze îngălbenite de vreme e toamnă și iar inventăm refugii unde să mai putem respira tandru fără
DLdragos lucicape un petic de zare
poate puțin copilăroasă îmi încâlcesc gândurile în buzunarele inimii în care sângele circulă una într-una resemnate cad frunzele ruginii fluturate de vânt pe
DLdragos lucicapromite-mi
îngăduitori ochii mei pironiți în orbite sunt incapabili să perceapă infernul ca o negură peste pleoapa molcomă a pământului spulberat de vânt îngroapă totul în ploi și-n
DLdragos lucicadincolo de toate
în viața noastră mereu lipsește câte ceva un semn de întrebare un răspuns dincolo de toate neliniștile ce se perindă prin inimă asemeni ticăitului
DLdragos lucicaașa dintr-odată
deslușesc în cântecul nopții sunetul sinistru al bufniței cu sufletul omenos ridic din umeri a neputință și-mi trec prin minte tot felul de lucruri ciudate bunăoară gândul că aș
DLdragos lucicaarsurile zilei
cădelnița sfârșitului de vară trăgând aer în piept cu o boare răcoroasă dezmiardă diminețile amirosind a fruct pârguit glasul tău foșnește în preajma lucrurilor
DLdragos lucicaîn fiecare moment
cu mânecile suflecate îmi potrivesc mersul prin viață ca o alternanță a banalului dincolo de barierele existenței în derizoria noastră
DLdragos lucicaîn umbra înțelepciunii
sub pâlcuri de raze purtăm în ochi lumina izvoarelor cristaline cu dragoste am cuprins infinitul în inimi arzând ca o flacără vie arșița verii dezmiardă
DLdragos lucicacu ochii deschiși
limbajul meu un firicel de viață cu solemnitate nu este unul sofisticat este chiar o formă de uimire a tot ceea ce suntem a tot ceea ce sunt.
DLdragos lucicapașii se pierd
o risipă de splendoare e verdele câmpului cu cântecul vieții răstignit în cuibarul inimii pe uliți de soare prin colbul fierbinte desculț gândul meu atinge
DLdragos lucicapășind pe Steaua Noastră
în anotimpuri aproape identice ne scăldăm clipele zi după zi mintea îmi meșterește cu pricepere visurile cu gândul la bucata asta de lume
DLdragos lucicase sparge de ziuă
dimineața poleită cu soare răsuflă ușurată iile verii mirifice fredonând simfonii printre genele zilei întredeschise plimbă lumina boabe de aur peste obrajii
DLdragos lucicacând aerul despică gândul
mă învăluie o bucurie simplă într-o mare de liniște desculță prin ierburi în propria poveste rătăcind îmi imaginez cum după ani și ani sfioși cu
DLdragos lucicaîn propriul cuib de vise
după atâtea zile fierbinți prin venele mele albastre sângele și-a luat câmpii așteptând ploaia fără să cer nimănui socoteală mi-am potolit bătăile inimii într-o tăcere
DLdragos lucicaniciodată îndeajuns
curajul nostru atât de pământesc de a fi așa cum ne știm niște îngeri plini de emoție ascultând un șirag de neliniști murmurul sufletului cu o dragoste nemăsurată
DLdragos lucicaîn tot acest timp
n-am ținut niciodată un jurnal dar mi-am adunat toate gândurile în sufletul acesta încărunțit sub troienirile vieții tot mai tare mă îneacă o spaimă și tot mai tare simt cruzimea
DLdragos lucicacu un zâmbet curajos
lumina își schimbă unghiul încet în umbra unei ferestre îmi omor timpul cu povestea desprinsă din miezul nucilor coapte fără grabă într-un vârtej de raze ruginii curajos cu un
DLdragos lucica