Poezie
Regele Nebun
2 min lectură·
Mediu
Ma urmaresc, da da, ma urmaresc.
Umbre adanci pe urmele mele cresc.
Stiu ca va vine a rade, radeti
Domnii mei, de mine, si ce va spun nu credeti
Dar simt cum sub a mele talpi rasuna pasi
Ce nu-s ai mei, inainte si in urma cercetasi
Trimiteti sa afle cine umbla in pasii regelui
Sa afle cine indrazneste sa traiasca in locul lui.
Si glasuri mii de glasuri rasuna-n incapere
O! voi dureri ce nu cunoasteti adanc-a mea durere.
Pastrati pentru posteritate cuvintele aceste
De si nu stiu de-s ale mele sau doar niste ferestre
Ce dintr-o alta lume se deschid, spre voi, prin mine.
Dar ascultati ce spun. V-ati pregatit? Prea bine.
Cei patru soareci mici, din pod, sa-i dati fiului meu
Sunt dragi prieteni ce i-am ingrijit chiar eu,
Si cele doua mici ferestre sa le lasati deschise
Prin ele am intrat, cand ravna de regina ma cuprinse.
Si-apoi palatul, cui sa-l las? Ce crezi sarmane
Ma lasa umbrele s-aleg, acest mic drept ramane
Sa pot lasa viata mea cu totul unui alt sarman
Sau n-a ramas nimica, si viata mea-i in van?
Si iata ca iar incep, ce vreti voi, umbre?
Ah cum pot sa ma framante cu vorbele lor sumbre.
Ah, nu mai pot, nu mai rezist in viata
Cand mintea mea atarna de-un firav cap de ata
Da sunt nebun! Cine-a vorbit? Nu stiu
Dar poate ca in moarte, urmarit n-am sa mai fiu.
002461
0