Poezie
Nevoia din tristul amurg
1 min lectură·
Mediu
Mi-ai adus zâmbetul pe chip,
liniște în suflet,
seninătate în priviri
și mult amor.
Mi-ai adus ramuri de liliac,
în momentul trist
când tâmpla era nemângâiată.
răsucindu-se cuțitul în rană.
Dar eu ce am făcut să te merit?
Te-am ascultat ore în șir
când veneai nervos de la serviciu?
Þi-am pregătit masa când ți-era foame?
Te-am mângâiat când erai trist ?
Þi-am șters lacrima
când nu mai suportai indiferența celorlalți?
Dacă am făcut toate astea,de ce mă părăsești ?
Înseamnă că nu m-ai prețuit nici o clipă;
Că așteptarea mea a fost un fruct
ce a ajuns la maturitate;
Că somnul meu și-a pierdut liniștea pentru tine;
Că am inspirat aerul nervos și infect
pe care tu îl expirai;
Că sunt nefericită doar pentru că tu
vrei să fi fericit..
cu altcineva ??!
00818
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragomir S.A.
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragomir S.A.. “Nevoia din tristul amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragomir-s-a/poezie/13942871/nevoia-din-tristul-amurgComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.