Ca tine nu-i
Ca tine nu-i nici liniștea , nici vântul. nici gheața încremenită, nici lunga așteptare. Ca tine nu-s suspinele;nici ceața nici ramul ce te cântă: ești Doamnă- însăși viața! Ca tine
Regrete
Coboară cerul peste mine, Ascunde lacrima-n adânc Să uit;că așteptându-te pe tine M-am bucurat că nu mai mint. Păcat că nu e conturată încă Nici o lumină:și-o să adorm Pe-un pat săpat în
O ploaie de saruturi
Buzele tale două boabe de rouă anunță lumii nume noi și doar parfumul dintr-o floare pe vârful crengilor așterne multicolorul curcubeu . Pe câmp sunt flori de trandafir ce poartă-nscrisul\"
Opreste timpul..
Oameni cu chip de argint, poartă-n bătrâna lor privire, și pasiune și cuvânt: cuvânt fără rostire. Sculptează lacrima-n perete, un trandafir înmugurit, că anii mei cu anii tăi, sunt un destin
Am plans
Când abătut erai am plâns. și împrejur era doar ceață, la sânul meu te încălzeai pâna dimineață . stăpână a inimii eram tu tremurai,eu tremuram. zâmbeai,dar zâmbetul spunea că vei
Nevoia din tristul amurg
Mi-ai adus zâmbetul pe chip, liniște în suflet, seninătate în priviri și mult amor. Mi-ai adus ramuri de liliac, în momentul trist când tâmpla era nemângâiată. răsucindu-se cuțitul în
Iubeste-ma in gand !
Cu ochii minții atinge-mi inima, atinge-mi sufletul și trupul gol. Cu buze imaginare sărută-mi obrajii,ochii ce te adoră și gura ce te cheamă. Cu mâini din aburi risipește de lânga noi
Pentru ca pot sa plang!
Mă ascund când trebuie să comunic, Mă hrănesc cu lacrimi, Mă compar cu tăcerea, Mă văd în visurile de demult Când tinerețea era poveste, Era amurg, Era șoapta celui iubit. Mă văd în petalele
Crampeie de ganduri !
Mă aștern visătoare, Mă găsesc lăcrimând, Mă aud fremătând, Mă trezesc călătoare. Și când văd cu plăcere, Ochii tăi zâmbitori, Mă aruncă în nouri, Vrăjitoarea din stele. Culori reci din
Ma poti avea
Când mângâierea ta ușoară, Fiori va strecura în trup, Când pe pat de flori voi tremura Mă poți avea. Când sărutarea ta fierbinte, Va dezlănțui culori De-o frumusețe inocentă; Mă poți
Cand m-am apropiat de tine..
M-am trezit o străină ! Încercând să risipesc ploaia dar n-am putut. Încercând să înfloresc pomii dar nu au vrut. Încercând să chem soarele dar s-a ascuns. Mi-e prea dor și găsesc alinare
Stradanie
Am fost la tine și nu erai acolo, Te-am așteptat și n-ai venit. Erai în căutare ca Apollo, Eu un stingher meteorit. În zadar ți-am strigat numele, Stelele în zadar am întrebat, Când spre cer
Pe propria piele
Cu mine și noaptea suspină, Dar cine e de vină? Pustietate e-n viața mea, Nefericirea e în priviri. Pot să mă supăr pe timp? Sumbre neliniști Se-nghesuie să-mi inunde sufletul, Ramuri de spini
Vesmantul
Acoperă-mă cu trupul tău, Cu palmele tale acoperă-mă. Acoperă-mă cu liniștea pădurii, Cu zâmbetul din colțul gurii, Cu dorul ce mă cheamă spre tine, Cu gândul tău străine. Acoperă-mă cu părul
Perdeaua de cuvinte !
Aștern cuvinte peste brâul cu flori, peste sânul fierbinte, peste cerul cu nori. Aștern cuvinte peste ochiul tău plâns, peste gura ce cheamă sărutări ca răspuns. Aștern cuvinte peste
Dintotdeauna tu
Privește pe sub pleoape ușoare spre nemărginitul abis, când ochi sticloși sculpteaza-n soare o aripa,un vis. Și toamna.. frunzele plutesc în urma vântului ușor atinse-n noapte,nefiresc prea
S-a intamplat azi !
Am greșit când am renunțat la vise, am greșit când m-am ascuns dar ai venit tu: cu făclii aprinse și inima mi-ai încins. Am greșit când am închis cufărul cu dor am greșit cand
Aripi de inger !
Aripi de înger bat la fereastră ca inima noastră;tic-tac,tic-tac . și apoi covorul din odaia albastră e vechi. și-n cerdac
Ma agat de stele
Mă agăț de stele Să nu mă poți uita. Mă agăț de inima ta Și te cuprind cu brațele, Fiindcă vreau a te păstra în mintea mea, sub
Nepotrivire !
Dacă tu ești liniște Zbucium e în inima mea, Dacă tu ești verdele pădurii Eu sunt liliacul ofilit, Dacă tu ești chemarea melodioasă a iubirii Eu voi fii așteptarea, Si dacă nu ne
Atinge-ma doar cu o floare. . . .
Îmi place sa îmi beau cafeaua ascultându-te la telefon Timbrul vocii tale îmi provoacă suspine de dor, Gândește-te că sunt și eu un om Ce vrea să fie tot mai mult cu
Mereu iti spun
Mereu îți spun:poartă cu tine marea și albastrul. Poartă cuvântul rostit când făceam dragoste, Poartă aerul de seară,înmiresmat și cerul, Călătorește prin lume și
Nu si acum
Nu toate lacrimile dor, Nu toți prietenii te uită, Nu toate zâmbetele mor, Doar viața e mai scurtă . Nu toți cei ce-ți cunosc trecutul, Au dreptul de a te judeca, Pe aripi de dor va
Pamantul
De am să mor iarna,pamântule Încalzeste-mi trupul Cu țarâna ta greoaie De am sa mor primăvara Liliacul să înflorească de timpuriu Să mă bucur de
Prietenul iubit
Te-am cautat o viata prietene iubit, In linistea senina,speranta ma framanta, La ceasul diminetii cand visul m-a trezit, Iubirea ma ancalzeste si ma-ncanta.
-De-as crede ca e cu putinta
Cum umbla luna pe sub bolta rece, Cum marea cheama valul din adanc, Cum ochiul plange fara ca sa sece; Asa sunt eu-cuvant. Cum zarea se lumina dupa ce ploi au
Ma voi intoarce
M-au trimis dincolo de lume, sa le aduc apa vie din strafunduri, lacrimi de aur si nestemate din adancile ape, de pe cai neumblate. -Ma voi intoarce:le-am spus. M-au trimis sa culeg
SUSPINE
Intreaba-ma de ce chiar azi Am multe lacrimi pe obraz, Cand toti sunt impotriva mea In ochii tai rasare o stea. Intreaba-m ce am facut Sa pot primi al tau sarut. Cand toti sunt impotriva
