Ceasul care mi-a mangaiat sufletul

Am întâlnit un om mai prețios ca aurul;în vorba lui vibrantă se simte cunoaștere,pasiune și daruire,pare calm încrezător și bineintenționat:dar ce o să spună lumea,ce o spună lumea când va vedea o diferență uluitoare. Mă întreb dacă putem porni împreuna în călătoria pe care ne-am propus-o,dacă atingerea prieteniei provoacă și alt fior în sufletul meu,în lucrurile simple ce mă înconjoară. Peste noapte m-am gândit că poate e bine ce se întâmplă,că poate trebuie să plătesc tribut pentru trecutul meu anost. M-am gândit că florile de câmp așteaptă o sărutare,o îmbrățișare pentru a garanta plăcerea cu care le admirăm. M-am gândit că trebuuie să colecționez aceste momente speciale,că trebuie să mă schimb,să accept noul,ocaziile unice cu îndrăzneală dar și cu gândul că strălucirea acestor clipe va păli și,odată cu ea se așterne regretul și disperarea. Se potrivește oare caracterului meu nebunatic ?