Idilă de vară

(Din considerente fonetice nu am ținut cont de diacritice) Scena 1: (Doi copii se joacă în nisip, cu mișcări uneori bruște, uneori delicate. Unul are o greblă albastră și o găletușă verde, celălalt o lopețică roz și o găletușă maronie.) Fata (lovind cu putere nisipul cu grebla): Mami meu a zis că megem a Vale-Vale mâine Băiatul (urmărind cu atenție mișcările fetei): Mami meu lucrează la Valea Mare. Am fost acolo Fata: Ba si eu am fot si e fumos.. Băiatul (dând capul pe spate): eu am fost și cu tati cu mașina Fata (cu voce răstită): si eu cu mamaia cu masi-masi Scena 2: (Pe un șezlong, o femeie la 30 de ani se bronzează și vorbește la telefon): -Da, dragă, zi-i că nu pot, că am treabă. Dacă vine să mă ia cu mașina bine, trebuie oricum să-mi pun viza la consulat... (în planul secund apare o bătrâna înhăimurată care aduna iarbă și o bagă într-un sac). Din sac două fire de mohor cad în capul femeii tinere. Aceasta oprește convorbirea și se ridică: -Vezi tanti ce faci, că o ședință la coafor e cât pensia lu\' matale. -Iau și eu iarbă la animale, ce te răs... (deodata se aude un țipăt de copil. Femeile pleacă) Scena 3: (Aceeași doi copii umplu o găletușă cu nisip). Deodată băiețelul scoate o râmă și o arată fetei. Fata scoate un țipăt și începe să plângă isteric. Băiatul se duce cu râma către fată: -Uite, Roxi, că e moartă... nu mușcă. Fata (ține mâinile la ochi și țipă mai tare):Lasă-măăăă !!! (Apare în fugă mama în costum de baie):Ce-ai făcut, Alex, ce ți-am zis eu să nu sperii copiii !? Hai mai repede, ia jucăriile că plecăm. (Vine bătrâna cu baticul într-o parte, părul răsfirat și secera în mâna):Aaaaooleuu!!! ce mi-ai făcut, să-mi saie mie ochii dân cap (aruncă secera și baticul și se apleacă la fetiță)... lasă că-l bate mamaia pe răul ăsta Fata( suspinând):E moartă? Scena 4: Fata este pe șanț și se joacă cu un pisoi. O mașină străină avansează greu printre gropi ridicând ușor praful. Fetița se ridică cu pisoiul în brațe, se uita la mașină. La geamul dreapta-spate apare Alex. Roxi se uită după el. Mașina se îndepărtează, Alex rămâne cu nasul lipit de lunetă. Roxi îl urmărește, dar nu-l mai vede, praful este prea dens...