Vorbe cu păcat

Mick, un artist, Dintr-ăla, Crezu pe ea, cea mică franțuzoaică, o actriță demnă Demnă de un rol Nu \"d-ăla\"... Nu d-ăla ce-l poate juca orișicine Și nici așa și-așa... Nu, nu... Și ea, strâmbă din nasu-i delicat, Căci nu-i plăcu mansarda lui, Scenariu nici nu l-a citit, Cu pașii mici, pe scări în jos, A tot fugit. S-a dus, a căutat lumini, Șampanie ciocnită cu străini, Covoare roșii ea visa, Zâmbea, la lumea rea zâmbea... Și cititorule, de-o vezi îngândurată, Adu-i aminte ce i-a zis artistul ei odată Și de-oi scăpa De vorbele-i meșteșugite Cu baluri și recepții Și cupe aurite, De la artist, De rol să-i spui: Elenă-n Troia lui...