Sincer cu steaua mea

Fata cu zâmbet sfărâmat Avea o ploaie peste ochi Va fi iubită, da... știa deja... Nu eu sunt vinovat de vina ei Saturn era-mpotrivă, Și de-atunci / Adevărul |minciună| zace-n ea Þipă de-atunci la lună Și urlă inuman... * Oh, lume minunată Și voi, ființe frânte-n vis, Cătați dreptatea să mi-o dați De vreți pământul să se-nvârtă: Eu vă cer, lăsați-mi voia, treceți tăcerea mea în voi, certați-mă ca pe-un copil, băteți-mă ca pe un hoț de cai dar vai, nu-mi luați dorința certați-mi neputința... Eu știu ce voi n-aveți habar Voi puneți pietre de hotar Și ziceți: gata, pân-aici putem, Tu n-o să poți, că noi nu vrem, Că-n dragoste carnea se dă la kil, Noi știm/tu nu, tu ești copil... Copil atunci să fiu, ce-i pasă lumii rele De se va face voia ce e trecută-n stele.