Jurnal
Sinceritate
început de epilog
1 min lectură·
Mediu
Crezi că nu știu
că strici urzeala stelelor?
Crezi că nu știu
cum țipi în întuneric...
și nimenea nu vine,
că te aprinzi și te ferești
că scrii frumos povești
-îmi dai să mai citesc și eu-
să nu se piardă-n tine doar
te rog cu cerul și pământul
să nu uiți de blestemul tău,
când vrei răul să-l faci
să fugi de legile nescrise
martir încornorat de bună seamă
tu ești
o știi
prea bine...
Să nu cumva
să fugi în tine iar
și să te caut
în zadar
sunt zăpăcit de stat la cozi
lista e lungă
și prin dos
n-am cheie,
ai uitat să-mi dai
sau eu nu am știut s-o cer
mi-a fost momentul efemer
că mă târam să-ți fac pe plac
eu sunt un înger tu un drac
Și ce dacă te-ntrebi de ce
sau nu te-ntrebi deloc
eu am văzut un zâmbet frumușel
când ne jucam pititea printre stele
bune sau rele sau în ochii tăi cei mici
tu joacă-te acolo,
eu aici.
001858
0
