Nimic...

Pe internet discutam cu o fată care mi-e dragă în foarte multe feluri. Glumițe inocente și pline de subînțelesuri, discuții diferite, subiectivism și analiză rece totală. Vine sor-mea și mă obligă să întrerup discuția, începem să căutam imagini pentru site… „ din plop… brb.” Tata ne anunță, … nu mai face Bobi site… ochii roșii i se umplu de lacrimi. „De ce?” sare ca arsă sor-mea, …”ce s-a întâmplat?” ”-A murit mama”… și pleacă pe scări în jos… Eu rămân, închid calculatorul și se face liniște. Îmi țiuie urechile și privesc situația la rece. Acum două zile mă jucam cu moartea, eu, un cretin care moare și se face praf, acum ea se joacă cu mintea mea. Hazardul sau ce mama dracu o fi a făcut să nu-mi iasă joaca si acum uite-mă neom în patul meu, scriind din inerție. Nu curge nici o lacrimă, doar îmi țiuie urechile, jos urlă mama pe fundal și niște câini latră prin vecini. Aud bătăile inimii, deci trăiesc, și încerc să fac legătura dintre moartea mea virtuală și moartea bunicii de la Cepari. Ca o paranteză, vă explic așa: am intrat pe niște forumuri, m-am legat în discuții cu niște oameni, apoi am vrut să-i păcălesc că m-am sinucis. S-a aflat până la urmă și a ieșit un fiasco. Joaca trebuia să se termine pe 1 octombrie și uite azi, 1 octombrie, orele 18 aflu de joaca morții cu mine. Și îmi mai vine și în minte imaginea aia cu “f death”, d-aia înjur printre dinți: futu-ți morții mătii de Moarte, cum m-ai lăsat tu azi fără lacrimi!!! P.S. azi am mai postat un jurnal despre “carpe diem” și ieri știam la nunta verișoarei că bunica moare. Nu știu dacă ăstea sunt previziuni, nu mă mai doare ca sunt impasibil și impersonal, toate ma fac doar să mă gândesc și să mă mir, atât…