pacate blonde
Sunt atâtea înțelesuri pline de nedumeriri. Prin ele, fetița cu pălărie de paie râde de rouă. Sunt picături și tot atâtea păcate în palmele ei albe. Privește-n șuvițele ei și
DAdragomir amaliaincotro?
Cel ce pleacă întoarce capul spre înainte. Cel ce vine se duce spre înapoi. Eu care sunt?
DAdragomir amaliatoamna dintre noi
ți-am dat odată un braț de frunze ude ce n-au știut nicicând să mă asculte. credeau că-i toamnă-n ficare noapte, căci eu trăiesc mereu aceleași șoapte. ți-am dăruit cândva și flori de
DAdragomir amaliaesec si culoare
Mi-era prea milă de mine și-mi pictam amintirile în alb și negru. Nu puteam atinge roșul că-mi explodau venele. De galben, grânele mă sufocau și-albastrul cădea peste mine. Verdele
DAdragomir amaliacu teama pasesc
Și treapta spre acel ceva se sfărâma sub greutatea îndoielii mele. Am uitat când am pășit ca fulg și totul îmi era puternic ca și pasul meu. Astăzi, tremur și șoptesc când mă
DAdragomir amalia