Dozescu Adelina

ca să cunoști cu adevărat singurătatea trebuie să fii prieten cu șobolanii plictisu tău nu îmbracă niciodată o haină nouă șezi în letargie fară să-ți pese ca în duminica fericitului fiecare se

Iubirea e o floare Și miere gura ta Păcat c-am diabet Și nu te pot gusta

freamătul picioarelor ca doi cai la trap nu deschizi nicio ușă ești tot mai mic pe gaura cheii se scriu romane de dragoste oamenii vin de la război în urma lor liniștea se sparge în

Îmi uit numele printre pruncii avortați verbal Sunt liberă, fără etichetă - aici moartea se vinde mai bine decât pâinea caldă N-am nevoie de îngeri - inflația e prea mare... Vreau doar să cad în

iubite, pe la fereastra ta trec trenuri călători se perindă grăbiți întinzi mâna și dai drumul unor porumbei cu fața lipită de geam aștept cuminte sărutul de noapte bună liniștea îți truchează

văd tristețea copilului de mingi sunt uliu care înfașcă declarația de independență mii de picioare zburdă haotic un fel de fericire la mâna a doua scrie ce trebuie de nu vei

nu e nicio ușă mamă omenii vin și pleacă în urma lor tabachere, cămăși și praf camera e o gaură neagră unde brațele mele fac spirale cheamă ospătari două sticle se sparg ies

de undeva din piept izbucnesc marile războaie liniștea asta miroase a praf de pușcă în spatele ei moartea ca o mamă învelește puii libertății

mituiește-ți fricile cu bombone dă-ți un remember la supererou gloria ta apune copile nimeni nu ți- a dat instrucțiuni de folosire prin ochii tăi mari oamenii trec și vin liniștea le apasă

și iata-mă întors din călătorie prietenii dau năvală pun hainele la spălat bull and shit ce atâta instrucțiuni bagi doua mentosane și ieși la vânătoare nu mă crede pe cuvânt sunt

ne târâim picioarele pe drumuri în urmă fricile închid usi de undeva din piept izbucnesc marile războaie che guevara, călareții fara cap ușor ușor liniștea scuipă praful de pușcă

Mă simt goală - inima e prea subțire ca s-acopere distanța dintre două păcate Dumnezeu îmi scapă printre degete, Mă simt atât de goală - încât mâna mea desenează lumină...

Corina se trezește dis-de-dimineață pune cafea în 2 căni dă drumu la gaz Corina își imaginează că face dragoste zgârie pereții/ strânge mâinile la piept I love you I love you se aude dintr-un

tristețea asta vorbește despre firele de păr prinse ca într- un curcubeu ușile închise în urma pașilor ploile tur- retur stațiile de tramvai noi în căutarea a nu știu ce azi

în locul în care am făcut primii pași crește o shaormerie doi bătrâni în expectativă pe bancă un copil scapă pe jos o portocală de-a bușilea oamenii mă calcă pe cap stânga dreapta grăbiți

în primul meu scâncet, mamă găsești emanciparea femeii orele de shopping și șosetele aruncate alandala

pielea ta e o pelerină pe bitum cresc statui arunc cheile pe masă ochelarii bunicului sunt la locul lor 23 martie, o sticlă de cola și mama care ne aștepta cu masa pusă pioarele

e doar o chestiune de timp până când moartea ca o mamă bună te va săruta înainte de culcare îți va spune o poveste a fost odată ca niciodată un om în surdină câinii vor perturba liniștea

libertatea o pasăre congelată ce înghite străzile cu felinare din kinder cu surprize apar copiii de mingi liniștea stă cuminte sub limbă mâinile scriu declarația de