Poezie
Epoca pietrelor
1 min lectură·
Mediu
locuiesc în peșteră
stau în lumina monitorului
și mă încălzesc
sunt un tip special
mă simt iubit
oameni pe care nu i-am văzut
de ani de zile
îmi trimit mail-uri cu
sărut mare
îmbrățișare la fel
rugăciuni
ies gol din peșteră
să îi întâlnesc
stau la nici doi pași
în peșterile vecine
le pocnesc oasele
în îmbrățișare
îmbracă-te îmbracă-te
țipă ei
îi sărut
ei o iau la fugă
rostiți o rugăciune pentru mine
strig
și mă întorc în peșteră
să nu răcesc prea tare
002247
0