Poezie
ustensila
traducere gadget
1 min lectură·
Mediu
tu te visezi tu
pătrunzând această insectă
al cărei împiedicat acces
la azilul clepsidră
te plămădește
într-un cumplit semafor
ce-ți restrănge sfera
de liberă răsuflare a agoniilor
de prin orificii special marcate
unde timpul tău nu încape
tu te visezi tu
predând obscurității
posibilitățile fototaxiei
de a interveni domol
în sprijinul
puținătății durerii
printre guturale bucăți de om
împotrivite contactului
dincolo de provocarea subliminală
tu te visezi tu
alegând
între o prozaica inoculare cu cadaverină
și acrobatice butoaie
de întineritoare putresceină
vreodată forțate
în râpoase tehnologii fraxineliene
treaz
încă te bate gândul
că oarecum
șterse obiecte ale turbării
cu tupeu se chiorăsc la un tu
fața-n pământ și dubluparcat
sub un deșert aglomerat
011801
0
pe mine ma intereseaza limitele perceptiei senzoriale din text, adica unde simti ca nu mai esti ajutat de cuvinte, termenii acestia, uneori agresivi, de specialitate, dar totusi ele reverbeaza ca un ecou a ceea ce, stiintific vorbind, nu se poate spune, difuz fiind si numit de noi, in lipsa de definitii, poezie
sper ca nu am fost prea alambicat, nu mai mult decat textul, aveti o sapca de pilot de formula unu, d-le Chirodea, nu va sta rau...