dorinMOLDOVEANU

multumesc mult pentru apreciere :) uite ca si comentariul poate fi o opera de arta (?!) poate nu si cel pe fuga cu ochii intredeschisi si tastatura in brate, dar... o mostra e o monstra :)

simt ca ar fi trebuit sa scriu care dintre secvente sunt flash back, si care sunt in prezent. am sa scriu doar ca tipul singur in masina e in prezent. si tipul singur merge cu masina alba, un ford cu 2 usi. in timp ce pe vremea cand era cu toata familia (flash-back) conduce un opel astra inchis la culoare.

crezi c-ar trebui sa scriu toate astea in scenariu? eu am vrut sa vad daca se intelege fara sa specific astea... si se pare ca nu se intelege, dovada ca pentru Andreea este un colaj cinematografic dadaist. deci in nici un caz un scenariu realist.

de ce a ajuns textul asta la \"pagina autor\" ?

ce rapid ati citit povestea asta si ati si bagat-o online :) la pagina autor, dar totusi !

ideea e ca am vazut multe filme dadaiste. asa zise colaje di imagini, si stiu ce inseamna...

cat despre scenariu, e greseala mea ca nu se intelege! ar trebui modificat.

si DA: il voi filma pe pelicula de 16mm albnegru. KODAK 2x.

cred ca ar fi trebuit specificat ca

pe parcursul filmului apare un singur tip: el e soferul ambelor masini. iar femeia e sotia lui, asa cum fetita e fiica lui.
secventele cu masina alba sunt in prezent, iar cele cu masina neagra se petrec in trecut.
ideea e ca tipul asta a facut un accident cu masina in trecut, in care si-a pierdut sotiia si fiica, iar acum a ramas cu aceasta obsesie ca ii tot apar cand ajunge la o benzinarie, benzinaria fiind ultima chestie pe care si-o aminteste inainte de accident.

si trebuie sa ii gasesc un titlu acestui film!
neaparat!

pai cam asa e... ma gandeam la o generatie de oameni care se hranesc din visurile altei generatii, si nu stiu de ce pe prima o identific fara sa vreau cu electoratul lui NASTASE
pentru cei care nu au simtul umorului:---> glumeam

multumesc daniela. eu as vrea sa fie un film cu ruperi totale de ritm, fiindca la urma urmei e un exercitiu. si trebuie sa gandesc fiecare trecere. de exemplu in cealalta varianta poza ananasului se vede de la prima aparitie a calendarului. dar s-ar putea sa o vand prea ieftin. ce parere ai?

numai ca mi-e greu la capatul listei astea lungi de felicitari. mi-a placut naturaletea scrierii, si felul in care curg lin cuvintele... mai rar pe poezie.ro (poate ar trebui sa mai citesc poezii d-ale tale pentru a repeta senzatia)

mi-a placut senzatia apusului din prima strofa si obloanele peste vise e o metafora foarte frumoasa...

multumesc dana, ar fi frumos sa pot reusi tensiunea asta si in film. deja am gasit tema muzicala calma (o voi redenumi optimista): \"GERSHWIN - I Got Plenty O Nuttin\" daca o stii... [acum cand i-am scris numele mi-am dat seama ca parc-ar fi turnata pentru filmul meu, chiar si numele...]

in seara asta am scris versiune a 3-a (treia) a scenariului... oare am voie sa public si variantele separat?

da, am trei pisici... numai ca in logica poemului meu, ele se numesc \"caini\". (cartea la care se refera dana e TATAL MEU OBOSIT de gelluNAUM - se gaseste pe liternet.ro)

tudor, ma flatezi cu aprecierile tale. ar trebui sa citesti alte texte d\'ale mele pentru aceeasi senzatie suprarealista si metoda literara. incearca epoca foilor verzi si in general poezii de acum cativa ani, mai din josul listei.

ma tem ca va aparea abia peste vreo 3 ani :)) profii mei au spus ca e bune ca scenariu pentru filmul de anul 4 adica filmul de diploma... ceea ce il amana ca productie peste vreo 3 ani.

profesorii mei de la clasa mi-au sugerat sa il modific... asa ca acum pregatesc versiunea a 4-a :))

si tot ei mi-au zis sa il pastrez, poate il facem in anu patru pe pelicula. merita oare? (oricum in 3 ani de zile cred ca imi vor veni idei mai bune)

prima senzatie a fost ca citesc un text intr-o limba straine.
si a doua senzatie a fost aceeasi, numai ca mai puternica.
acum e o certitudine.

sa fie din vina esarfei?
sa fie aliteratiile din nume... ?
sa fie soarele sau luna?

important e ca proza ta m-a imbatat de poezie, si de fapt nu mai conteaza daca nu inteleg, atat timp cat imi place; si lumea aceasta nevazuta se reinventa incetisor sub privirea mea contrariata asa cum s-ar reinventa l-ul mic de tipar intr-un i mare de tipar... e cam aceeasi senzatie.

trebuie sa recunosc sursa de inspiratie: A2, in caz ca nu v-ati dat seama... stiu ca am scris intr-o seara un comentariu la textul ala. se pare ca ori a fost cenzurat, ori nu stiu, ideea e ca a doua zi am scris asta. si a doua zi capitolul al doilea, si tot asa...

mie mi se pare ca aceasta femeie tipa de durerea prometeica, de singuratatea aceea izolatoare, de incapacitatea de a fi auzita. asta o face sa tipe. e ca povestea cu \"esti in codru, poti tipa cat vrei, oriicum nimeni nu te aude\", si atunci cand stii ca nu te aude nimeni iti poti permite sa tipi foarte mult si in zadar.

numai ca acest delir feminin este placut la citire [poate nu si la scrire], zilele se confunda incert, capacitatea proesoratului nu e speculata de nici un ascultator, pentru ca nu exista persoana care sa asculte, si asta de vreo 1700 de ani...

si de data asta nu norii taie ochiul agonistei, ci limbile suprapuse ale timpului, epoci peste ere, succesiunea zilelor, asteptarea eliberarii, asteptarea.

refuzul prezentului duce la negarea iubirii, incapacitatea implinirii oricarui ritual programat, cunoscut sau inventat. totul devine ceva programat, o rutina, un tipar greu de spart. buzele paralele devin nemiscate in ingemanarea lor.

si totul culmineaza in recunoasterea inutilitatii, in fatalismul cel din urma, in recunoasterea infrangerii. totul devine uitat, totul se scrie pentru a se uita, catarsick. firescul devine inutil si urmeaza sa fie uitat la aceeasi grutate cu care a fost deprins.

si singura culoare ce invaluie peisajul dublufalic este culoare albastrie a noptii in care iti permiti sa strigi orice, oricui.

si daca nu te ghmuiesti acum, atunci cand, si daca niciodata, atunci de ce? chiar crezi ca se poate muri in situatia asta, chiar crezi ca mai exista o metoda? daca esti pedepsit la o iata vesnica dar plina de cautari inutile, cred ca esti damnat la acest statut, si nu exista nici o cale de a infrange sistemul. sistemul e mai puternic, el te-a creat, el te hraneste, el te perpetueaza, pe tine si pe durerea ta.

tot el iti da si puterea de a tipa inauntru... fiindca in afara nu e nici o ureche descoperita care sa perceapa ceea ce nu trebuie perceput.

sau poate aceea e urechea cititorului orb, cititorul cel atent, cititorul intoxicat de mirosul margaretelor.

sa stii ca am cazierul murar de tot felul de iesiri necontrolabile... existe persoane carora le-am taiat urechea
altele carora le-am bagat mana in foc
altora le-am vopsit usa rosie in negru

totusi cred ca nu e nici o problema ca s-a mai folosit @ si nici ca ar trebui sa vezi explicatia unor procedee de-ale mele: daca tu nu pricepi ceva, nu inseamna ca nici eu nu am vrut sa spun ceva.

nu e vina mea ca tu nu-ti poti imagina ceva si ca stai prost cu vizualizarea, la fel cum nu e vina mea ca tu ai probleme cu simtul artistic si vrei sa te dispensezi de acea strofa: ai libertatea sa o sari - pur si simplu nu o citi!

mult dupa ce am scris acest text [care de fapt e inspirat de un vis] mi-am dat seama ca e despre doamna NAUM. adica visul era despre doamna NAUM.

cu o zi inainte mersesem la o anume lansare a romanului ZENOBIA in spaniola. si doamna NAUM a spus un vis pe vcare l-a avut ea in ultima vreme cu gellu.

ca se facea asa ca intra pe o una in camera birou a lui gellu si il vedea cititnd o carte, si cand se ducea sa puna mana pe umarul lui il simtea tare, de parca era de piatra, o statuie. si apoi a spus ca asa il simte ea acum pe gelluNAUM, ca e puternic si ca scrierile lui sunt inca puternice, si ca romanul lui e inca tare.

ideea e ca pe mine asta m-a cam marcat, cred si am avut vise in noaptea aia. unul dintre ele mi l-am amintit si l-am povestit in felul meu... ca pe o prima inundatie

povbestea cu filmul e ca trebuie sa merg la doamna NAUM sa discut cu ea despre ZENOBIA fiindca vreau sa ecranizez cartea aia. si vreau sa vorbesc cu dumneaei. despre cum a fost cu adevarat gelluNAUM pentru ca eu nu l-am intalnit niciodata, si parca il intalnesc zilnic, de fiecare data cand citesc ceva scris de el.

asta e povestea batranei de hartie, a Zenobiei intr-un fel, numai ca nu puteam s-o numesc in felul asta... nu, e doar o batrana de hartie.

ar trebui ca nu numai tu esti smucita, si eu ma grabesc inutil uneori... adica acum trebuia sa doar de cateva ore. poate dorinta19@hotmail.com ar fi recomandabil. oate ar trebui sa raspund la mailuri si comentarii numai dimineata dupa un somn odihnitor, nu dupa o zi agitata dupa plimbari pana-n toate cele 4 puncte ordinare ale orasului...

multumesc mult :) cred ca de muult timp nu mi-a mai comentat cineva poezelele... in nici un caz sa le mai comenteze si de bine. in fine... cand coordonam eu cenaclul spuneam altfel de chestii celor care citeau :) dar hai sa nu ne trezim la cenaclu. sa ne trezim in alta parte

dai teme de dragul temei.. asa, din indertie sau din ce altceva?
eu vreau sa te vad dedicatie pe viitorul tau volum de versuri :)
feliile din realitate sunt probabil cele mai frumoase portii de viata pe care le-am servit si eu, la randul meu cititorilor... numai ca majoritateau nu au vazut decat cutia sau hartia dantelata pe care statea respectiva si asta ma infurie cumplit

eu cred ca scot limba si atunci cand e cineva, poate - poate intelege semnificatia, si daca o intelege... :)

eu nu beau cafea ca dauneaza grav cameramanilor dar fumez si chiar pot fuma cu ambele maini :) nu neaparat in acelasi timp, dar in baie n-am mai fumat e muulti ani, poate din liceu, de prin clasa a noua... deci cred c-am uitat cum se face.