Poezie
Atârnat într-un păr
1 min lectură·
Mediu
Stătea așa atârnat într-un păr
Își făcuse o bardă dintr-un fier pe care muncitorii-l aruncaseră
Pentru el era o sabie ste@ră cu care crestase toți copacii de pe uliță
[Dublul lui era și el acolo: mânca pere pe gratis]
Își crestaseră cu toții numele pe o creangă a copacului
[păreau mândri de reușita lor]
Și nimeni sau poate nimic nu avea umbră pe vremea aia: era un soare plin
puternic
ca o portocală vopsită oranj
De-ar fi anticipat durerile de cap
sau poate apariția măselelor de minte
și toate schimbările de dentiție ce vor urma...
Pe uliță trecea un cavaler
ca un hidalgo fără căpăstru
cu trâmbițe
alte zgomote surde ce nu se auzeau decât de @ o înălțime apreciabilă
Apoi au venit toate peste ei
și s-au pierut: acum nu s-au mai văzut de mulți ani
apa a spă@t negrul de sub unghii și a ruginit unealta ste@ră
doctorii au vindecat boa@ ce dispăruse de @ sine
părul a crescut imens apoi s-a uscat
DORIN i-a mulțumit lu\' dorin
Numele lor s-au șters de pe coaja îmbătrânită
deși fiecare ar fi în stare să și-l citească
[sau măcar să și-l amintească]
Acum timpul merge de/a/n/doase/le/a.
0711
0
e firul ala...de matase..acolo..