Poezie
Fa-ma sa plec
2 min lectură·
Mediu
Fa-ma sa plec, elibereaza-ma
Din acest prizonierat,
Fa-ma sa plec, scuteste-ma
De o noua litanie.
Nu are rost sa-mi spui ca ma auzi
Oricum nu te mai aude nimeni
Despre noi de acum inainte
Vor vorbi doar niste amintiri.
Un minut de reculegere,
Azi a murit un vis.
Numara pana la 100
Si reintoarce-te la viata
E tot ce poti sa faci.
Si daca te duci departe
Fa sa fie undeva la indemana
Sau de nu…gaseste un loc de neajuns
Va cadea cortina
In acest teatru fara scena
Unde intr-un stop cadru
Am fost actori si spectatori.
Poti chema acum politia
Tocmai am ucis imaginea si veselia
Ca sa-i salvez culorile ce i-au ramas
Nu le mai puteam suferi
Si nici nu vor mai suferi
A fost totul o mare nebunie.
Apoi m-am cumintit
De boala m-a vindecat
Medicul unui timp inselator
La rascrucea unei “via crucis”
Pe o strada a crucii…si tot asa..
Fa-ma sa plec, ajuta-ma
In eutanasia asta.
Nu ne vom mai vedea aici,
Ci in zilele ce le vom pierde
Si in gelozia bolnava ce va veni.
Si o sa mai impartim doar
Acel tribut catre calau
Ca apoi sa crapam de nostalgie si plictiseala
Mai bine moartea decat o simpla rana.
Cand o sa ceri alintul unei alte vieti,
Sa-i spui ca inca nu s-a terminat
Ca am ucis tot si ca esti in doliu
Spune-i ca totul va fi mereu al meu.
012.689
0
BM