dorin covrig

- vino cu mine in zapada daca vrei sa ma vezi goala ultima oara in zapada iti vei face rani in palme cautandu-mi sanii am sa-ti insemnez trupul cu uimire cele ce vor veni mai tarziu te

toamna anii imi cad pe crestet nedumeriti la numar ii rulez ca pe tutun in foi plapande de fericire si ii impart in hapuri egale pleopelor buzelor palmelor astup rosturile dintre

dimineata aveai in par cerul cazut din palmele mele rasaritul de pe umerii mei in fata oglinzii ti-am taiat parul ti-am sters carnea de pe buzele mele copiii nostri ti i-am smuls din

ca o fata ghiolbana ploaia imi naste prunci oachesi de igrasie de-a lungul palmelor deschise chiotind buzele mele o primesc inauntru cersind rani

imi iubeam noaptea fara rasuflare uneori faceam menage a trois cu masina de scris nemteasca vecinii bateau in pereti furibund asta imi excita buricele degetelor bateam cuvintele cu banda

te-am iubit pana ce caii mei albi si-au pus masca tu femeia mea improbabil de calda le mangaiai grumazul in urma mea in râna mea si eu - veghiand in râna mea de cal la coasta dintre

m-am asezat doamne sub copacul tau sau poate sub muntele tau sau poate ti-a cazut o lacrima si o pazesc cu sfintenie sub maslini nu mai stiu vedeam cu sange am venit sa te rog sa iei

caderile mele nu au certificat de nastere unele din flori sau dintre coapse inchipuite altele cu buchet de Riesling de Jidvei le-am ingrijit cu aplecarea florarului cu ultimul dinte de

am sa te parasesc am sa-ti pastrez țâța in ierbar am sa mi te amintesc primavara cand ar fi trebuit sa juisezi intre palmele mele nu-i bai florile imi danseaza intre coapse uscati sanii

cand pleci cuvintele au gustul tuturor femeilor care nu m-au iubit doi-trei dumnezei de circumstanta masluiesc rasaritul in lipsa gleznele tale mosesc sange proaspat pe buze ochii imi prind

Mai ții minte tu dragostea noastră înger incert exersând aripi în montagne russe apă de colonie a aurolei dinspre miazănoapte joc pervers al coapselor tale desenate tanga poate chiar al

astazi se implinesc o mie doua sute de cuvinte de cand te-am cunoscut am sa-ti scriu o poezie aniversara in care o mie doua sute de cuvinte sa smulga hainele de pe tine

ce vezi tu dinspre mine este umbra lingaului ce huleste mortul ca sa-i fie prieten este suma pizmei de a nu putea crede si bravada - hai sa ma trag de sireturi cu Ala ca sa urc din nou am

ma jucam cu Weltschmerzul in batatura bunicilor legand funia caprei de marul din gradinita si apoi de gatul meu pisica nu a murit atunci

ne regăsim perdanți a doua zi savanți ratați veritabilul perpetuum-ul mobile paharul de pe masă la gură zădărnicit între țățele blondelor

știi mai am semnale dinspre stomac când mă gândesc la ea sau poate e doar toleranță redusă la singurătate să-ți arăt clasorul cu zâmbete (did she ever go clear?) nu se mai fac femei ca

ca pe o prima tigara te iubeam pe inima goala genunchii imi tremurau fiindca aveam ochii tai scrijeliti la toate incheieturile sa-mi tina vara samani tocmiti in aur imi pregateau

Erau vremuri Cand fetele aveau parul De aluna Si barbatii vopseau Verbele albastru Cu venele deschise Numai duminica Erau vremuri Cand brazilieni Iti vindeau sperante La orice

te-am urmarit cum le zambeai clipelor ce se aciuisera intre sanii tai cum chicoteau flatate atingandu-te intamplator cum deveneau ingeri cazuti ai timpului nemaicurgand dinspre ieri catre

suntem atat de mici asa tu pe retina mea eu pe retina ta privind cum vantul isi duce copiii la pascut printre pletele tale aproape ca amiaza imi ghiceste chipul in ceasca de cafea si iti

deunazi au crescut petale pe pridvorul fesei tale si a venit omul cu zile negre sa ne ia in custodie tutore peste tot ce iubeam la tine ast\' timp florile zburau prin vene si

cand navighezi in mistic nu se cade sa ai rau de mare fiindca marinarii plang si puntea e plina de aripi cand navighezi in mistic ai un ochi lipsa o mana drept vasla fiindca nu e