dorin covrig

mi-am subliniat conturul inimii cu baclava inima s-a privit cocheta in oglinda plamanilor i-a placut si mi-a spus ca acum o va iubi nisipul sa nu ma supar daca ma inseala o bataie sau doua hai

am adunat verbele la sfatul de taina eu taceam sclipitor despre cum am putea canta impreuna mimoze la diateza pasiva si nuferi conditionali verbele clipeau la un timp nesigur conjugau

cina mea de vina - stau sub podea atarnat si de ce Iuda de ce Petru frati ai mei de trei ori nu nu sunt vinovat sunt imberb sunt nubil sunt o piatra sacra lasata fermentand in vasul cu

locuiesc departe de zeu aproape de crima departe de cer aproape de lut nu am de ales cuvintele mele sunt lut iubirile mele sunt crime trimit zilnic intrebari sol-aer si astept de

deschide-mi usa iubito luna si-a pus basma si vaneaza feciori cu palmele verzi deschide usa altfel am sa-ti smulg coapsele din țâțâni noaptea imi da tarcoale in port-jartier pentru doi-trei

as vrea sa-mi petrec o duminica in valea plangerii intr-un cort de saman amerindian sa iau pe genunchi toate rosturile pamantului sa le mangai pe crestet cersind lumina sa daram cu

m-am despuiat in fata ta iubito a fost un joc pe care nu l-am mai jucat a fost si ura si miraj uimire pe care-ar fi vinat-o orice fotograf as fi jucat cu tine n\'importe quoi doar pielea

cand imi voi schimba floarea cu care plang in copac cu care sa se iubeasca imprejurul voi aseza picioare impreunate peste picioare impreunate si le voi pune la rand sa le fac domnisoare de

ea imi promite corabii si harti ale comorilor de la gatul ei in jos imi promite ca ma numeste amiralul corpului ei de lapte eu insa navighez cu veliere bete printre cuvinte cu decolteu

ce calda frumoasa cu tate de aur femeie sezand am plans si i-am dat lacrimi sa bea acum putin ametita imi povesteste cum odata cineva i-a sarutat sanul intr-o carte de

iti pastrez ultimele saruturi pe genunchi la stanga anilor in care am fost copil - cand mi-au taiat parul l-am ascuns acolo sub piele - le caut in fiecare noapte cu palmele frante pana la

am sa fiu doamne un bun arcas arcul de nicotina din cosul pieptului asteapta sa te cunoasca sageti am in coaste - pe locul unde vor cadea am sa-mi ucid copii sangelui am sa fiu doamne un

adica nu ma mai iubesti ma descifreaza ea cand ii spun ca nu am supernove sa pot plusa un infinit pentru pielea ei frageda din jurul buricului

ma gandeam acelesi note scrijelite in ureche daca ziua se taraste inspre mine cu vintrele afara daca sangele e o solutie viabila pentru libidoul nocturn daca lupta e aproape sau o las sa

treceai pe langa mine cantand stirile unei alte libertati calcand petala dupa petala cu buzele frematand intr-un dialect necunoscut mie am vrut sa plec atunci si dorurile mele stand in

am sărit din pat m-am pregătit pentru luptă am aprins o țigare și mi-am curățat pistolul în colțul albastru stă femeia ce a împărțit săruturi sub linia orizontului trei pași în

talpile innegrite ale timpului imi picteaza pleoapele smoala secundele tes rasuflari de plumb in cosul pieptului zu spaet sau poate dincolo de maine lacrimile o sa-mi creasca noi

nu trebuie sa ma iubesti pentru banalul fapt ca tu esti toate femeile pe care le-am dorit sau pentru ca eu sunt toti acei barbati care te iubesc - asa iti vorbesc adeseori tinand de

a doua zi spre seară sărutul pe care voiam cu disperare să-l depun pe umărul tău s-a prăbușit sidefat în comă alcoolică nici spitalul de urgență nici operația în străinătate n-au reușit

am venit sa te rapesc si furtuna a inceput a smuls hainele de pe noi ti-a luat parul inspre ceruri ai ramas goala si cheala in fata mea la mana mea cersind mila poate sau poate aveai pielea

pitulat în crama trupului meu beteag mă îmbăt cu zilele alese din recoltele de mai an anul ăsta a dat piatra și pe deasupra nu am legat viata cu tei sa rodească cum rodea la ăi bătrâni din

te-am dosit undeva aproape de albastru- bleumarin, magenta sau mai știu eu ce- și primul gând a fost lichid cumva ca o ploaie inundându-ți vintrele ceva chimic sau ceva indubitabil

sa va spun dragii mei am vizitat prima cale ferata din lume ( nu le spun ca intre sine tremuram gandind la tine ) abur carbuni si muschi murdari ( nu le spun ca intre sine m-a durea dorul

m-a parasit verbul de o vreme haladuieste prin paturi de fecioara acum secundele ma pandesc zgribulite pe retina tacerile cu țâțe supte de zeu imi