Dorian Duma
Verificat@dorian-duma
Sunt doar un personaj, nici macar clona
E o poezie subreda, slaba, o noua moda sa-i spunem post manele. Ca altceva ce? Doar insiruiri de cuvinte goale fara noima, fara logica, fara miza, fara nimic.
Un text, daca nu mizerabil, sec, fad si plictisitor. Am nimerit pe el din greseala, se mai intampla.
Pe textul:
„Verzi" de Ela Victoria Luca
Asa si poezia, fara un titlu nu are nici un sens
Pe textul:
„fără titlu" de aura
privind la fratii nostri sud americani, vedem ca nu suntem departe de ei, din toate punctele de vedere, ei n-au avut comunism, ci junta militara
e greu sa faci cultura cu burta goala si fara educatie
manelistii nu sunt persoane educate
cei care ii promoveaza vor sa castige un banut
etc
In paralel, exista si muzica de calitate
exista literatura de calitate
exista oameni de cultura
pe mine ma scarbesc manelele dar nici n-am sa ma opun
daca cei ce le asculta asta le place, e problema lor
fiecare sa aibe grija de familia lui
si copiii mei au ascultat manele si ma inebuneau cu ele
dar si eu i-am inebunit cu muzica mea
si intr-o zi, recent, fiul meu imi spune: ascultam in masina un concert pentru vioara de max bruch
- tata, cand ascult muzica asta ma simt acasa, oriunde as asculta-o. o stiu din romania, o stiu de cand locuiam in hamilton, apoi pe drouillard, apoi pe medowbrock, etc a ajuns sa-mi placa si mi-am incarcat-o pe computer, prietenii ma intreaba ce e, iar eu le spun ca e muzica lui tata
n-am nici o concluzie, fiecare ascultam ce ne place si slava domnului, avem de unde alege. pe langa educatia mass media, exista si educatia de acasa
apetitul pentru cultura vine pentru cine merita
Pe textul:
„ Fenomenul manele - un semnal de alarmă" de Nicoleta Tase
Pe textul:
„dinspre cea făcută" de florian stoian -silișteanu
Am citit cu atentie tableta de mai sus si marturisesc ca mi-a placut. Pacat ca n-a fost scrisa in limba care trebuie.
Eu nu traiesc in Franta. In Romania nici atat. Dar vorbesc cu emotie limba romana si daca beau vreo bere inmultita la 5, imi dau si lacrimile, devin patimas adica.
M-am bucurat ca l-ati trimis la scoala pe Oravitan, va rog sa ma trimiteti si pe mine ca eu chiar ma duc, fara nici un fason. Eu m-am dus la scoala si cand eram copil, pe cele mai intortocheate carari si am avut profesori foarte aspri, imi dadeau numai nota patru si pe urma ma treceau clasa din mila ca sa-si faca norma de elevi promovati.
E drept, la Limba Romana ma mai descurcam, mai memoram cate-o poezie dedicata pertidului comunist din republica socialista, socialism inventat de unul Friedrich Engels si le turuiam cu tot cu virgule si o intonatie pe cinste. Pacat ca nu m-a inregistrat nimeni.
Eu cred ca Engels asta era neamt. Francez nu, francezii au fost cu revolutia.
Hitler nu era neamt, ci austriac, iar la origine se spune ca ar fi fost descendent din al treispelea trib. Sa-i fie de bine ca daca-i batea pe rusi scapam si noi de federalizarea bolsevica.
Zilele astea am facut o excursie prin provincia Quebeq. Unde nu se pun indicatoare bilingve cum fac cei din provincia Ontario. Era sa-mi rup gatul, franceza mea nefiind culturala, mai degraba tehnica, adica englezita.
Totusi, as putea spune: Quebeq-ul meu! Fiind parte a Canadei mele, al carei cetatean sunt in limba mea romana (linie a orizontului umanitatii mele).
In Paris, de fapt la 40 de km de Paris, iata, am poposit 20 de romani la un han. Eram turisti, eram in trecere in drum spre Anglia limbii tehnologizate. Am mancat si am baut un vin (de caciula, se intelege). Si am devenit mai limbuti de cat se cade. Doi patrioti francezi geti begeti, de la o masa alaturata, au inceput sa ne injure, de italieni ce suntem.
- Noi nu suntem italieni, le-am explicat.
Asa ca au inceput sa ne injure de spanioli ce suntem.
- Noi nu suntem spanioli, le-am explicat.
Ne-au injurat de nemti (ei au spus fritzi)
- Nu suntem nici nemti.
Pana la urma, ne-au injurat de straini ce suntem. Na. Fleos-pleosc. Ca daca era Zola acolo sa-i auda. Fleosc-pleosc.
Mai era un francez, pe care l-a chemat Napoleon, juca sah pe insula Elba. A murit arsenizat, desi cuvantul acesta nu exista in limba romana culturala, decat in cea tehnica (vezi Chimia Anorganica, am uitat care editie. L-a batut ochiosul Nelson. Pe Napoleon vreau sa spun. Chirac a venit la putere mai tarziu, a avut un sofer care i-a numarat toate aventurile amoroase, ca de, cine n-ar fi vrut sa aibe aventuri cu presedintele Frantei, chiar si barbati, cati nu si-au dorit-o.
Le Pen nu stiu cine a fost ca am lipsit de la ora de nationalism.
Dar tableta mi-a placut. Vive la France! Vive la liberté!
Pe textul:
„Franta mea" de angela furtuna
Cu ceva tate,-un pic de cur
Cu tanga \'ceea numai snur
Si depilata pe femur
Pe textul:
„Femeia șnur" de Paul Bogdan
RecomandatIntai, o remarca. Aproape toate interventiile sunt off-topic, incluzand marcajul steluta, fara nici o motivatie.
Poezia, sau personala cum vrei sa o numesti, e subtire. O dedici Nichite-i sa-i spui ce? Ce parere buna ai despre tine? Si cum iti \"vine\" cand iti vine?
Iar versul \"sunt femeia care începe și se termină cu mine\" e greu de inteles, parca ar fi...dar mai bine ma abtin
De fapt, am venit sa-ti spun ca ma minunez cum se poate arunca niste versuri la intamplare si ce reactii de incantare pot starni. Atata tot
Pe textul:
„Sunt" de Lavinia Micula
cand spun maldare de gunoaie, ma refer atat la acest site (sunt depozitate si aici, daca vrei iti recomand), ma refeream in general, la internet, dar ma mai refeream chiar si la cartea si publicatiile tiparite.
\"Tiparit\" nu da statut de valoare.
Iar cuvantul \"gunoi\" poate fi aplicat la foarte multe lucruri. E tot ceea ce se arunca pentru ca nu mai foloseste.
Iar aici, daca tot vrei sa canalizezi discutia, pe acest site, se arunca multe.
Pe textul:
„Grafomania în epoca internetului" de marlena braester
RecomandatSi in Romania a existat cenzura directa. Dar macar stiai ce ai de citit. Adica ceea ce era cenzurat.
Acum, ca sa gasesti textul pretios sub maldare de gunoaie e mult mai greu. E tot o forma a cenzurii. Una mai perversa.
Pe textul:
„Grafomania în epoca internetului" de marlena braester
RecomandatDorun are un statut de poet mult inainte de a exista site-ul acesta, iar Virgil si Florin au scris si inainte. Dorun nu are nevoie sa penetreze, lui i se cer texte, fiindca e un poet.
Asa ca, termenul de poezisti e cam deplasat, dupa parerea mea.
Pe textul:
„Trei poeziști în Revista Poezia" de Alina Manole
pe mine m-ai ametit rau de tot, in fiecare zi vad...din volumul cutare, din volumul cutare, din volumul cutare. Dar ceva nou nu ai, numai din volumul cutare?
M-am uitat pe biografie, Isuse, pana si nota de la bacalaureat, bine ca n-ai pus si mediile de la purtare. Vrei sa ti le spun pe-ale mele?
Eu ti-am citit rugaciunea de sluga, dar nu m-am ales cu mare lucru, am o carte de rugaciuni mult mai faina decat poezia matale.
Mie imi place sa ma rog cand am nevoie de ceva. Daca e ceva important, ma rog si in genunchi, ca are mai mult efect. Ca asa e ortodoxul, face matanii cand are nevoie, cand n-are nevoie si ii merge bine, trece pe langa biserica fluierand a paguba si se uita pe partea cealalta a drumului.
Pe urma, cand e la anaghie se duce si se spovedeste, crezand si sperand ca-l corupe pe Dumnezeu. Iarta-ma acum, Doamne, ca nu mai fac! Si popa il iarta si el iara face pacate, dar zice: eh, m-a iertat si data trecuta, daca m-a iertat odata, ma iarta si a doua oara si a treia oara. Ortodoxul de el, hotomanul...
Revenind la poezie si la ideea care transpare firav in final, liberatatea. Fara ea, fara macar iluzia de liberatate, ar trebui sa ne facem sepuku. Daca Dumnezeu mi-ar lua-o, nici macar n-as mai vrea sa ajung in Rai, ce sa fac acolo, sa slugaresc prin eternitate?
Ce, eu de aia mi-am facut copii, ca sa-mi slujeasca? Sa-mi multumeasca cate zile or avea ca i-am facut? Nu, i-am facut sa-i slujesc eu, sa fie mai breji ca mine. Copiii ii faci din iubire si nu sa te slugareasca. Nu sa se puna in genunchi in fata ta, tata, te rog da-mi aia, fa-mi aia. Nu, le dai fara sa ceara, le oferi din iubirea pentru ei. Nu cauti multamul, altfel n-ai oferit nimic.
Mama: trebuie sa mergem la biserica!
- De ce trebuie?
- Ca suntem crestini.
- Suntem?
- Pai sigur ca suntem.
- Si tata e crestin?
- Pai sigur ca-i crestin, ca doar nu-i pagan
- Atunci de ce injura si de ce te bate? De ce ne bate pe toti?
- ...
- Ce sa facem la biserica?
- Sa ne rugam
- De ce sa ne rugam? Avem mentalitate de sclavi?
Domnule Marius Marian,
eu nu vreau sa ma rog, eu vreau sa simt iubirea lui Dumnezeu fara sa ma rog, sa simt iubire fara sa mi se ceara nimic in schimb. Abia atunci poti si tu oferi iubire fara sa ceri nimic. Prin forta exemplului. Da-o incolo de scalvie. Simte-te liber, liber sa poti iubi
Pe textul:
„Rugăciunea de slugă" de Marius Marian Șolea
Se simte ceva mana si ceva mestesug in a povesti, dar imi trebuie mai mult
Pe textul:
„Fragmente de roman" de Petrus Gheorghe
RecomandatFraze fara sens, hai sa dau un exemplu: alți bărbați îmi șuieră-n vene cuțite de bronz sperând să îmi ghilotineze măcar mintea de capul nu pot\"
E infiorator.
Un text care cauta cu disperare o urma de originalitate, dar nu depasete pragul de a fi lamentabil
Finalul m-a stupefiat, n-am reusit sa pricep o iota.
Un exemplu de a scrie, de a umple hartia fara a spune absolut nimic. O bolboroseala fara cap si fara coada
Pe textul:
„Bărbații" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„despărțire" de florin bratu
Incep sa am indoieli de capacitatea unora in a aprecia valoarea si a marca texte cu stelute
Pe textul:
„cerere în căsătorie" de florin bratu
Sigur ca tin cont de varsta autorului si aspectul fizic agreabil si ii ofer circumstante atenuante, dar de ce am eu impresia ca scrie doar ca sa posteze cat mai mult si cat mai des pe agonia?
Cineva a scris un eseu despre nevoia de aplauze, incep sa-i dau dreptate.
Eu spun NU pentru astfel de productii, care nu se incadreaza nici macar in pagina personala sau atelier.
Ce inseamna nesperat de nalte?
Ce anume e tot amalgamul, iar de linguseala falsa n-am auzit, etc etc etc
Un text care nu spune nimic, absolut nimic, e doar o insiruire goala de cuvinte si o potrivire de rime de dragul rimelor.
Sarumana
Pe textul:
„Cumpăr..." de Lory Cristea
Mai departe, Dumnezeu cu mila.
Pe textul:
„Þi-am spus" de Eduard Burlacu
Pe textul:
„Poetului israelian de limbă română Andrei Fischof i-a apărut cartea de poezie \"Umbletul îndoielilor\" (editura \"Galateea\", 2005)." de marlena braester
RecomandatDe ce nu o doina sau o balada? Cu ce sunt mai prejos?
Pe textul:
„Hai-ku-Mine" de Dacian Constantin
Astept necrologul la saul bellow, ca vad ca te pricepi
Pe textul:
„Necrolog" de MIHAI ANTONESCU
