DomnitaDinTais

Cred ca ai dreptate cu punctuletele!!!:)
Le-am pus asa, ca sa intregeasca senzatia de avant cu aroma de patos. Dar acu nu stiu, vad ca sunt periculoase...Naaah! Cred ca am incercat sa fac altceva cu textu asta si nu mi-a iesit, n-am venit cu efecte destul de puternice ca sa-l rastoarne.

Chestia cu finalul-concluzie (eventual pseudo-concluzie)e un obicei, nush.

O sa mai postez si o sa mai scotocesc site-ul asta, ca sa ne cunoastem mai bine si sa mai invat cate ceva (sunt fresh pe-aici)
Cu prietenie,
Cata.

P.S.: Sunt aceea despre care vorbesc versurile mele (te-am lamurit:). Cine ma cauta acolo ma va afla intotdeauna.

si pt sugestii. In general creez doar dupa mecanismul meu interior care (da, ti-ai dat seama) nu e prea scolit. Si daca rima imi sare in fata, de ce s-o pun la colt? SI in ce colt al creierului meu s-o exilez oare?
Imi place sa ma joc cu ea, sa-i siluesc gratia intr-un efect de aspect naiv (monorima,rima repetata la exagerare) care, stiu, e cazut in dizgratie.
De altfel mi-am si deconspirat de la inceput banalitatea temei care a atras cu sine naivitatea stilului.
Si aici intervine chestia cu parantezele, cum bine ziceai: parantezele sustin ideea, care grefata, altoita pe un anume fond, sa genereze un cu totul alt rezultat.
Idem adaugarile (zambetul tau/UIMIT/in dinti)
Altfel ar fi doar o poezie adolescentina (pe care oricum nu mi-o refuz).
Imi place tehnica punerii in paranteza a esentialului.E cu dus-si-ntors, ma pune pe ganduri.