Penel

Tin lumea-ntreaga intr-o mana In zeitatea mea adun si plus si minus In echilibru instabil de aur Visez culori nespuse, negandite, Cu pasi furati in miezul noptii albe Suflet imprumutat fara de voie In vise incolore in oglinda Inchid realitati pierdute in timpul negru, Cu ochi de intelept arhaic Vad viata moarta nevorbita Captiva intre doua lumi in infinit Iar eu….. Cu aripa de zeu dezlantuita, Privesc de sus Plutind in zbor celest. (La expozitia Dianei)