Dobrescu Petrisor Elvis

Dragă Olga, la sfârșitul vieții sale, Borges plasa în interiorul lumii literare o bombă ce avea s-o răvășească puțin. De fapt, poezia și proza sunt totuna, spunea marele scriitor argentin. Nu mă interesează granițele dintre poezie și proză atâta timp cât reușesc, dacă reușesc, și-n poezie, și-n proză, să pun un sentiment, o emoție, mai întâi pentru mine, fiindcă nu scriu niciodată pentru public. Scriu mai întâi pentru mine. Scriu să mă cunosc. Îmi construiesc crisalidă. Dacă va ieși un fluture frumos și colorat, bine. Dacă nu, pânza de păianjen.
Apoi, ce ușor ar fi să nu simt ceea ce scriu, nu? Ar însemna chiar să am o imaginație bună.

Splendid poem. În aceeași notă îți recomand poezia lui Cosmin Soameș, Refugiu. Cuvântul ca animal de pradă... super; de la facerea lumii suntem fugăriți de el, iar noi, biete antilope...
Mi-a mers la suflet ce mi-ai scris \"chițibușară\", legat de cacofonia de la Orasul și de Memento. Mulțumesc. Îți mai scriu.O seară bună.