Poezie
dand drumul la caine
1 min lectură·
Mediu
dînd drumul la cîine se întețea vîntul
și se pîndea vjjj pe la colțuri vino
în brațe haide strănută-mi
venele roșii
prea roșii zvîntate în unghiuri
pîlnie pe marginea lumii acolo
cădere
pic pic
norii în beci struguri de lemn flăcări beție
plapuma gurii milioane de palme
pleznind insomnia. cîteva cuvinte
arse deja
tot scobind carnea în metal
mușcate cu sînii mărunți dindărătul vîrstei
supte în imagini înainte de.
draga mea mamă
023.468
0
succes!