adidasi albi

cînd eram mic mi-am cumpărat o pereche de adidași albi și frumoși și mari foarte mari ca inima mea două săptămîni am pîndit magazinul ca un hoț intrînd în el probînd adunînd date adidașii aia nenorociți atît de mult îmi plăceau auuu auu... nu aveam bani de asta mă certam cu mama - tata plecase demult de acasă - pe tema asta ea nu și nu derbedeule avem alte priorități. eu naiba să le ia. vînzătoarea și eu ne uitam așa nu știu cum unul la altul ea, chiorîș eu, plouat ca un cîine în fond nu era vina ei că ocupam scaunul ăla în care lumea probează adidași albi aproape toată ziua. și într-o zi am sărit în sus. aveam în sfîrșit banii! îi adunasem îi furasem omorîsem pe cineva una în cap zbang și m-am dus acolo la magazin la adidași și i-am luat și vînzătoarea m-a luat în brațe spunîndu-mi că îmi vin foarte bine șic. acasă purtîndu-i ca pe moaște i-am așezat în colț mai aproape în mijlocul camerei și mai aproape i-am pus pe piept i-am sărutat franțuzește cu limba mea îmi frecam palmele cred ca m-am și masturbat un pic mă uitam la ei îi luam în picioare mă duceam la oglindă eu mic ei mari ne stătea bine așa în oglindă acolo unde i-am purtat tot mai des tot mai frenetic mai îndrăgostit pînă cînd a trebuit să-mi las cîrjele și să mă întreb: încotro s-o iau oare? încotro?