Poezii

mai cred că amintirea ne împarte vechi resturi inegale de tăceri dar nu mă tem că ai putea să ceri romanțe cu ecou de cioburi sparte pierdute-n mucegaiuri de plăceri mereu îmi scutur

cărările flămânde calcă lutul de amintiri citite printre rânduri priveghi spășit de vreme gonește începutul în ruginite capete de gânduri ne lepădam de minți in vieți trecute pe zori de

curg dimineți bogat pe tălpi de brumă echere de cocori pribeag se-neacă de parcă toamna asta își sugrumă bătăile de aripi într-o teacă privirea sfâșiată-n ochi desparte ascunse voi

buchet de nuntă - vântul aruncă pe scări condurul doamnei ***** noapte fără umbre - în coarnele lunii calea lactee ***** lacrimi de toamnă - o pânza de paianjen grea

dac-aș putea să-ți rup din mine chipul și cât sunt încă să mă plec învins te-aș presăra să mărunțesc nisipul poverilor cărate înadins și-apoi deși nu-i loc te-aș cere-n suflet să vindeci mort

dimineața recepționez scurte mesaje turnate pe retină aș putea crede că misiunea ta este una excesiv de absurdă să mă găsești și atât tot la prima oră martorul ocular de peste drum are aerul

trezire în zori - dimineața scuturând lumina în ochi. *** noaptea în balcon - doar tăcerea strivind luna de pereți