Poezie
Doamna Alba
1 min lectură·
Mediu
Merg alene,pe o straduță îngustă
Orașu-i bântuit de-o ploaie măruntă
Soarele încă mai răzbește-slab
Lumina palidă,dintr-un pâlc de nori
Mângâie-n frunză de pelin-blocuri
Un vânt rece,o briză de mare
O dulce-amăruie răcoare,
Melodie pe care frunzele de primavară
Dansează,iar florile rozalbe zboară
Pentru o secundă am avut impresia că ninge
Totuși,cerul are culoare de funinge
O doamnă alba intră în decor
Și păsările își încep numărul în cor
Vântul începe să moară
A fost înjunghiat de flacăra dragostei amară
Cu părul roșu,și ușor ondulat
Pe spate și pe umeri,suav lăsat
Cu mersul de lebădă,rafinat
O domnișoară,o tânără domnișoară cu adevărat
Zâmbet larg,și privire piezișă
Armele letale ale unei înger mut
Cu chipul perfect și magnific-de lut,
Această tânără domnișoară trece strada
Cu mii de inimi frânte de spada
Frumuseții sale
001128
0