dieter hasse

de la fereastră, există o pădure pe care nu o poți vedea o viață de om e până acolo, dincolo de mii de munți și de bătrânul râu originar e o mare de lemn și piatră numai pentru sufletele ce

peste nopți am stat înainte de tine într-o cameră mică și întunecată cu o sticlă de whiskey în mână meditând în fumul țigarii mele m-am îndoit în mine ore am glisat pe scaun deseori până când

cu o față de pernă în mâini desculț stau în albastrul miezului de noapte și în lumina lunii pline prind fulgii de zăpadă cu comoara mea pe umăr desculț trec prin albastrul miezului de

sunt un cavaler în trap al ordinului de inimă am călărit multă vreme prin frig și zăpadă și întuneric o mie opt sute de pași numai săruturile tale mi-au ținut de cald și gândurile mele spre

m-ai învățat culorile când purpuriul zorilor s-a arătat praful măturându-mi din ochi când suflul mi-a înghețat în plămâni mi-ai pus mâna ta caldă pe piept șușotindu-mi zahăr la

dacă mă trezesc din somn ești deja lânga mine dacă deschid ochii zici îmi bună dimineața aduci lumină în sufletul meu raza ta îmi bucură inima și îmi mângâie pielea căldura ta îmi face

ești tu punctul negru ce îl văd pe orizontul înclinat poate chiar ești deja după boltă cerul greu a presat pământul de acolo aici văd ca prin ceață tije pe câmp călcate în picioare de

îmi amintesc cu certitudine eram în drum deja de o zi intreaga lumina tocmai se culcase simțeam caldarimul sub fiece pas vântul îmi spunea că vara a trecut uneori el mă chema cu

Inoată mai departe camarade norocos inoată spre următorul mal uite, vezi insula acolo la orizont uite, acolo cresc arbori cu fructele dulci inoată pe lângă și vei vedea cum în arbori șerpii își