Proză
Ursii
6 min lectură·
Mediu
S-au intalnit aseara, intr-un club destul de obscur. Desi bause cam mult, isi aminteste exact ce a discutat cu el. Intai au facut cunostinta, de fapt un prieten comun le-a facut lipeala. S-au prezentat, el putin mai respectuos decat ea, pentru ca putea sa stea in picioare, ea mai indrazneata decat avea sa fie pe viitor. Si-au zambit cu un fel de subanteles cu continut, au vorbit despre vreme si despre industria textila. In cele din urma, au facut schimb de numere de telefon.
S-a trezit cu o durere de cap pe care nu ai cum sa o ignori, dar si-a aminti repede de Ursii. Ursii, ce porecla?!?! S-a intins ca sa apuce telefonul, crezand ca \"cineva\" se trezise mai devreme si, poate... Dar nu. Ba da! Exact in momentul acela.
\"Buna dimineata. Nu stiu daca am voie sa spun asta dar... ursilor mei le este dor de tine!\"
Ce mesaj dragut! Numai ca nu isi aducea aminte partea exacta a discutiei in care ei sa fi vorbit despre mai multi ursi. Sau..? Nu! Ba da, Ursii, in cele din urma, evident!
\"Cafeeaaa!\" A fost mesajul ei.
In mai putin de o ora Ursii i-a ciocanit la usa cu doua vizoare. Cafele, cornuri cu sampanie si lacramioare. \"Cat am vorbit aseara???\" se gandea ea. \"Chiar si lacramioare?\" I-ar fi fost rusine sa ii puna anumite intrebari legate de seara precedenta, ale caror raspuns ar fi putut sa o puna intr-o lumina proasta, in fata lui.
\"Esti frumoasa dimineata.\"
\"Da. Si treaza, pe deasupra! Vreau sa... adica, stiu ca am avut o discutie foarte interesanta aseara...\"
\"Si nu numai!\"
\"Si nu numai? Adica?\"
\"Am si dansat destul de mult, ne-am si plimbat prin bezna...\"
\"Cat de penibil este, daca iti spun ca... nu imi amintesc?\"
\"Ce nu iti amintesti?\"
\"Nimic, in afara de discutia nosatra despre textine. Am... pierdut mult?\"
El zambi, ca si cum ar fi fost luat de prost, fara insa sa faca o drama din asta.
\"Am facut dragoste aseara!\"
A urmat o tacere. Lunga. Nu voia sa-l priveasca in ochi, nu stia ce sa spuna, ar fi vrut sa dispara, sa se evaporeze, sa...
\"Nu spui nimic?\"
\"Ma simt putin... Imi este rus... Eu nu fac asta din prima seara. Nu am facut-o niciodata si.. nici macar nu imi amintesc. De fapt, asta este partea intr-adevar rusinoasa. Ca nu imi amintesc. E destul de trist. Doamne, ce situatie... Te rog sa ma ierti! Iar tu ai venit cu lacramioare si eu... adica...\"
\"A fost fantastic!\"
\"Te rog!\" a spus ea pe un ton aproape rastit. \"E destul de ciudat ca nu imi amintesc, ai putea sa nu ma faci sa ma simt si mai exclusa din situaie decat sunt?\"
\"As putea sa iti povestesc cate ceva, daca te-ai relaxa putin. A fost excelent si nu intentionez sa-mi creez nicio parere despre tine. Pana la urma eu sunt cel care a venit astazi, cu noaptea in cap, cu cornuri si lacramioare...\"
\"Da, pentru ca, dintre noi doi, numai tu stii ce s-a intamplat. Nici macar n-ar putea fi micul nostru secret, pentru ca eu nu imi amintesc nimic din ceea ce as vrea - daca as sti - sa tin secret.\" zise ea, zambind.
\"Ar putea fi totusi micul nostru secret. Suna destul de...\" si Ursii si-a intins gatul, in cautarea buzelor ei. Dar ea nu ar fi putut!
\"Am facut sex aseara, asa ca astazi ai putea sa ma saruti! Crede-ma ca nu sarim peste etape.\"
\"Ok, povesteste-mi!\"
\"Ce?\"
\"Aseara...\"
Ursii s-a asezat confortabil in fotoliu si a inceput sa povesteasca.
\"Dupa ce am facut cunostinta, am dansat impreuna. Dupa care, ai spus ca nu mai poti respira si am iesit. Ne-am plimbat pe strazi, de mana, iar cand am ajuns in zona in care locuiesc, mi s-a parut dragut sa ti-o spun. Tu ai insistat sa urci. Se poate ca tu sa nu crezi ceea ce-ti spun acum, dar asta ramane la alegerea ta. Ai insitat! Am urcat impreuna la mine si ti-am facut o cafea, dar pana sa ti-o aduc, tu adormisesi pe canapea, cu Foz in brate. Foz, catelul meu? Nu iti amintesti... Te-am lasat sa dormi o vreme, timp in care am facut dus si am vazut jumamate dintr-un film. Apoi... cum sa spun... ai inceput sa... gemi. Nu stiu daca visai sau... sigur visai. Asa ca am venit langa tine sa te trezesc. Iti dai seama cat era destul de dubios ca o tipa aproape necunoscuta sa geama la tine in dormitor, iar tu sa ramai impasibil. Adica, te rog, nu ma invinovati pentru asta. Am venit langa tine si te-am mangaiat, dar raspundurile tale au fost destul de sexuale. Imi cautai degetele cu gura ca sa mi le saruti, te contorsionai, oftai... Am reusit sa fiu destul de calm pana in momentul in care ai inceput sa te impingi cu fundul in... mine. Ai simtit cat sunt de tare si cred ca ti-a placut senzatia, asa ca nu te-ai oprit. Iti invarteai bazinul inspre mine atat de senzual, incat...\"
\"Incat?\"
\"Incat te-am dezbracat. M-am dezbracat si eu. Te-am sarutat peste tot. Sa stii ca ai un corp al naibii de potrivit pentru gusturile mele si o piele atat de... Dar trebuie sa stii ca nu dormeai. Poate ca acum nu iti mai amintesti, insa aseara te-ai trezit. Ti-ai infipt unghiile in fundul meu si m-ai tras la tine. Am facut sexul cel mai apropiat de dragoste, sa stii. Credeam ca vom rade impreuna, astazi, de urmele de pe fundul meu... Sa continui. Te-ai lasat patrunsa de mine cu toata fiinta ta, am simtit cum ai predat toate armele si ai acceptat placerea pe care voiam sa ti-o ofer. Nimeni nu mi s-a mai oferit vreodata asa, ca o jertfa pe altarul iubirii, deschisa, fierbinte, uda... Apoi te-am dus acasa. Dupa cum vezi, esti la tine acasa iar eu nu aveam de unde sa stiu ca stai aici, daca tu nu mi-ai fi spus, nu?\"
Dupa un timp...
\"Da... Ca sa continui cu lipsa deciziilor pe care se pare ca le iau pentru mine: Ce facem acum?\"
\"Ce ai vrea?\"
\"Nu stiu...\"
\"Ai fi vrut sa nu se intample ceea ce s-a intamplat?\"
\"Nu, cred ca a fost minunat, dupa cum mi-ai povestit... As fi fost mai fericita sa pot impartasi cu tine aceste prime amintiri.\"
\"Asa este, a fost minunat!\"
\"Mi-ar placea... Cred ca mi-ar placea sa se repete...\"
\"Serios?\"
\"Da... Hai, vino langa mine...\"
\"Stai. Spune-mi un lucru. Ce s-ar intampla dac ti-as spune ca tot ce ti-am povestit mai devreme nu a fost decat ceea ce eu mi-as fi dorit sa se intample? Ca, dupa scurta noastra discutie, am facut schimb de numere de telefon si ai plecat?\"
\"Nimic, din ceea ce urmeaza sa ne intample, banuiesc...\"
013.374
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- diana vlase
- Tip
- Proză
- Cuvinte
- 1.128
- Citire
- 6 min
- Actualizat
Cum sa citezi
diana vlase. “Ursii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-vlase/proza/13930770/ursiiComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Dovedesti o buna agilitate in a conduce povestirea. Nu este senzationala dar ceva elemente de surprindere are.
Cred ca daca vei avea rabdare, inainte de \"a-i da bataie\" ai putea realiza lucruri frumoase in proza. Voi mai veni!Lasa cheia sub pres!