Poezii

Să vezi ce-a fost și ce-a rămas Dintr-un început albastru Cu mult mai scurt decât un ceas, Cu mult mai vechi decât un castru. Să fii pribeagul lumii reci, Un cronicar al vieții voastre; În

Astăzi Soarele a răsărit prea devreme Și a văzut Cum oamenii se zvârcoleau în mlaștini Sugrumați de fricile nopții; Înconjurat de umbrele dezmembrate (cadavre ale unor suflete) trecute

Meduze de ceară curg Întâmplător Prin clepsidrele Ascunse sub valul uitării. Nimeni nu poate vedea Lumina din fundul oceanului, Dar cu toții ne temem de Întunericul din sufletul nostru.

Lumină de seară Deasupra vasului de lut – Se apropie cerbii prin Iarba înaltă. Niciunde nu doare nimic; Eu stau și privesc, Tu te naști din tăcerea curată.

La poarta orașului de sticlă și oțel S-a oprit într-o zi în jurul prânzului Un bătrân cu opincile roase și toiagul tocit. Aveți cumva, întrebă timid, Un codru de pâine? E lungă Veșnicia și sunt

\'Nainte ca toate să fie, a fost ? Dincolo de sine, nici cerul nu știe. Un fir de lumină cuprinde un rost – Probabil c-a fost, posibil să fie.

Când se-ntoarce-n tine ceasul Scurmă sufletul rămasul. Peste pragul dintre vremuri Vrei să treci și totuși tremuri. Dedesubt de dinspre tine Șade-un clopot în ruine. Când să sune n-are

Un gând de visare e-o stea căzătoare, Lumina din soare. Nimic nu se curmă În clipa din urmă. Doar tu te îneci în ochii mei reci,

Palat înconjurat de trestii, Visul unui rege monstru Se înalță ca un castru, Ca un cuib, ferit, de viespii. Fără paznici, fără poduri, Fără șanț adânc de apă. Un palat, un bloc de

Zboară stol de aripi albe – Gânduri spre infinit. Lumina rece scaldă norii în argintul viu al viselor Ce trec orizontul. De dincolo se întoarce ecoul – O pasăre fără contur. Păreri de rău

Dispare amintirea perfecțiunii O dată cu ultimul fulg de zăpadă Scurs la rădăcina vieții. Departe străjuiesc nisipul marile piramide – Perfecțiune omenească în piatră vie. Atât de aproape –

Purtăm între pleoape o lume de flăcări Arzând în speranță, trăind în uitare. Ființe de-o clipă ce tind înspre soare Cu aripi de ceară și suflet de păsări. Luna de fiere, ziua de scrum Ne