A înghețat infinitul
de mână cu ce-a rămas din inima făcută scrum.
Am dat-o-ntreagă unui zeu
și mi-a aruncat-o-n față nepăsător…
NU! am strigat!Nu o mai vreau acum!
Ezitarea s-a unit cu Cronos
S-a uscat sângele pe scoarța castanilor
care l-au plâns.
S-a uscat iarba din jurul pietrelor
sfârșindu-și seva în abisul suferinței...
Mii de carii rod rădăcinile de care mă
Florile trecutului au înghețat în ger,
Natura își dezlănțuie panselele-n lung zbor,
Viața întâlnește porți de fier
Și ce rămâne-i doar o iarnă grea de dor.
Memorii doar adapă
Iluzie sunt marile iubiri ce trec prin suflet,
Sunt doar himere ce te-mping spre-un singur țel
Trezesc în oameni ca un fel de urlet
Care e terminat mereu la
Îți simt,copile,extazul din privire
Când primul fir de iarbă îți mângâie o tâmplă…
În ochi ți se-nfiripă o caldă strălucire
Și unii spun că nu știi ce se-ntâmplă!
Te mângâie pe creștet o rază
Viață-cuvant cu-n singur sens,
În care sunt țesute idealuri
Și-n care sunt trăite-intens
Sentimente,-a cugetului valuri.
Plina de intrigi și-amănunte,
O
DT